nu despre mine e vorba de data asta, ci de o doamna/domnisoara intr-un matiz, in parcare la bcr la gara. dansa iesea cu spatele dintre 2 masini. noi asteptam sa iasa ea ca sa trecem si noi, asa ca am vazut in prim plan. a pozitionat bine masina, a dat cu spatele rapid.... direct intr-un ford. a indreptat rotile si a plecat. linistita.... acum imi pare rau ca nu am lasat un bilet cu nr ei la oglinda masinii lovite...dar il stiu: CT-08- RUF....

oare copilul meu e rau? toata lumea pana acum mi l-a laudat ca e cuminte. si este. manaca bine, doarme bine (cand ma prind eu sa-i respect programul, ca nu prea imi iese in ultima vreme), rade, se joaca singurel in camera la el..... dar mai nou constat ca e rau la locul de joaca. sau e o reactie normala la varsta lui. nu da jucarii la alti copii, si daca ii iau ceva din mana plange. si nu oricum. se lasa pe pamant si pune capul jos si urla... oare e rau? probabil ca doar trebuie sa-l invat eu sa imparta jucariile. si ar trebui sa-l scot mai des la joaca. sper ca nu e rasfatat, si ca e doar o chestie trecatoare. sper ca nu e egoist, ca mine :D sau mai bine zi, cu un foarte dezvoltat simt al proprietatii. eu nu imparteam nimic cu sora mea. dar se spune ca e bine sa ai 2 copii, pt ca unul singur ar fi prea egoist. nu stiu, eu inca un copil nu mai fac. trebuie doar sa ma ocup de asta asa cum trebuie...

cine are friends? ca in "friends" adica. serialul... m-am uitat in 3 saptamani la toate 10 sezoanele. si m-am intrebat: chiar exista prieteni ca ei? o gasca atat de unita, care sa se sprijine in tot ce fac, sa treaca peste toate problemele fara sa se supere, sa supravietuiasca 10 ani macar? stiu ca e film, stiu. dar m-am gandit si la mine si ce prieteni am:

una la bucuresti, ramasita din vremea cand locuiam in orasul in care m-am nascut si din care m-am mutat la 17 an. e prietena mea de suflet, chiar daca nu ne vedem si nu ne scriem... dar avem ceva in comun: jim morrison.

una la timisoara. ne vedem rar, dar e cea mai buna prietena a mea din liceu. vorbim pe mess si ne vedem in orasul comun unde m-am mutat la 17 ani, ploiesti. mai mergem in concedii uneori impreuna. avem in comun tot pe jim.

4 prietene din orasul in care am facut facultatea, craiova. una e acum in caracal, una la chisinau, una la bucuresti si una in anglia. tot rar ne vedem. ne avem in comun una pe alta.

una tot din ploiesti, colega din primul meu a in invatamant, care a plecat in scotia acum 4 ani. vb pe mess si ne vedem cand vine ea in tara.

3 prieteni tot in ploiesti, fosti colegi profesori, cu care ma vad cand ma duc la parinti sau cand vin ei la mare.

2 aici, prin zona, am fost colege la negru-voda. acum lucram in scoli diferite. ne vedem cam la 2 saptamani.

apoi am fini. prieteni de aici, ai sotului, ai cumnatului.

cam atat. cea mai buna prietena momentan este o colega a sotului, asistenta la salvare, care are 40 de ani si e foarte de treaba si care m-a ajutat mult cat a fost sotul plecat in voiaj.

nu e ciudat? dau vina pe faptul ca m-am mutat mereu. si pe faptul ca sunt pretentioasa. si ca de la o varsta se fac greu prieteni. toti deja au un grup de prieteni, in care nu prea te poti integra. in esenta eu nu am o prietena apropiata. nu mai am o "cea mai buna prietena" pe care sa o vad zilnic sau sa vorbim zilnic la tel sau pe mess, si nici nu pot sa imi fac una. de acum toti sunt prieteni de conjunctura.
il pot considera cel mai bun prieten pe sotul meu, dar asta e normal. insa as avea nevoie de mai mult.