roxana
"Nascuti la inceputul anilor 70-80,

Vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori
mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa
platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si "vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cuotrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video
(inchiriam un video si stateam sa ne uitam a filme 2 zile inchisi in
casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...

Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson , si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara
teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uita pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu
toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide
mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea
"Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !"


nu mai sunt in stare sa scriu pe blog, nu stiu exact de ce.ma cam asteptam la asta pana la urma. sa vedem ce va mai fi. deocamdata acest mail mi-a provocat o nostalgie pe care am vrut s-o impart cu cine ma citeste. cu toate ca am impresia ca am mai citit acest text pe undeva. inh mod sigur cineva l-a creat.oricum, nu mi-a parvenit cu vreun copyright. voi pune totusi ghilimele....
Etichete: 1 comentarii | | edit post
roxana
nou, adica...

azi fac 1 an de cand am luat permisul. adica de azi nu mai sunt incepatoare. am dat semnele jos de vreo doua saptamani, sincer, dar mergeam cu oarecare teama... de azi gata, le pot arunca.

mai nou imi pare rau ca m-am intors la servici. pentru ca nu imi mai place deloc ideea de a-mi duce copilul la bona, oricat de buna ar fi ea, si oricat ar avea de castigat victor din asta. si are de castigat pentru ca se joaca acolo cu baietelul ei, deci socializaza, si asta e un lucru bun, nu? dar mi se pare ca eu pierd teren in fata lui, pe cand bona castiga. pe mine nu mai vrea sa ma pupe, in schimb pe ea o pupa imediat. cand ajung cu el acasa incep crizele, e nervos, se arunca pe jos, e irascibil...acolo nu face asa ceva...
cand l-am nascut eram hotarata sa stau acasa cu el 2 ani. eram convinsa ca este cel mai important lucru si pentru mine si pentru el. apoi, la 1 an jumate lucrurile s-au derulat in asa fel incat am hotarat sa ma intorc la servici mai devreme. atunci eram incantata. ma simteam bine plecata de acasa, in alt mediu, am cunoscut oameni noi, eram si altceva decat mama lui victor. am inceput sa ma machiez din nou, sa ma imbrac mai bine, mai cu atentie...

insa euforia a trecut. mai ales cand aseara, de exemplu, eu am venit acasa obosita, ca am avut 6 ore, sotul si el dupa o zi de munca, si stateam amandoi pe canapea si ne uitam la victor, care plangea...si nu aveam putere sa facem nimic. eu cel putin incercam sa ma stapanesc sa nu tip la el. el evident ca simtise starea noastra.
si m-am intristat, m-am gandit chiar si ca l-am facut prea tarziu, ca nu mai am rabdare... am incercat sa-mi imaginez viata lui, crescut de parinti obositi, care nu au intotdeauna rabdarea necesara sa se joace cu el, care se enerveaza cand el vrea ceva si ei nu pot sa-i ofere ca prefera sa se odihneasca...

dar nu asa am crescut si noi? nu toti parintii muncesc? sau altii au mai multa rabdare ca noi? altii stiu mai multe? altii cum isi cresc copiii? tot asa, cu sentimentul de vinovatie? daca nu pot sa-l educ asa cum vreau pentru ca nu am rabdarea necesara? o sa ajung ca mama prietenei mele din copilarie, tot profesoara, care venea acasa si ii spunea fetei sa o lase-n pace, ca nu mai are chef si de ea, ca destul au enervat-o tampitii aia de la scoala? sper din tot sufletul ca nu.

toti parintii banuiesc ca trebuie sa invete la un moment dat sa separe serviciul de familie. dar cum poti lasa la usa oboseala cand ajungi acasa? cum pot lasa eu sentimentul de inutilitate la scoala? sentimentul ca ma duc la scoala si stau in fata unor copii care nu vor sa invete nimic, nu-i intereseaza, oricat m-as stradui eu... si pentru ei eu am renuntat la inca 6 luni de stat clipa de clipa cu propriul meu copil... pentru ce? pentru bani??? in niciun caz, asta e o gluma proasta.

si mai prost e ca nu mai pot da inapoi. mergem mai departe asa cum putem. trebuie doar sa incerc mai mult, sa trag mai mult de mine si sa sper ca rezultatele vor fi pe masura...trebuie sa imi maresc gradul de disponibilitate...
roxana
am primit si eu premii de la kristina




si le dau mai departe simonei si monicai
Etichete: 0 comentarii | | edit post
roxana
l-am dus pe victor la teatru pentru prima oara, la cenusareasa... concluzia: asteptam sa mai creasca. nu a rezistat mai mult de o jumatate de ora, si asta cu indulgenta... s-a plictisit... era intuneric, era putin spooky dupa parerea mea, dar el oricum nu si-a dat seama. muzica era prea tare... all in all, el nu a inteles nimic. nu stie ce a vazut, asa ca nu are rost sa-l mai chinui cu asta pana nu mai creste putin.
roxana
ma plangeam ca am multe poze din ultimii ani, care sunt doar pe calculator si nu am fost in stare sa le scot pe hartie...nici de la nunta, nici de la nasterea copilului..

insa acum m-am gandit sa recuperez pozele de pe hartie, facute inainte sa stiu eu ca exista aparat foto digital...

in liceu, eu cu prietena mea, probabil chiuleam...


tot in liceu, dar pe vremea aia chiar nu fumam...


la 17 ani, eu, inocenta :D


cu mamamea si cu sora mea, eu aveam 23 de ani


primul nostru revelion


pisica mea pe care au mancat-o cainii la vreo 2 ani de la poza asta..


eu in bulgaria


prietenele din facultate



eu pe la 8 ani


eu cu tatal meu


eu cu sora mea


mama mea la 16 ani, cred
roxana

roxana
adica, mama fiind eu de-acum, am descoperit un mare impas.
eu nu am fost niciodata o mare bucatareasa. nici macar mai mica, asa... mama mea nu m-a invatat decat anumite chestii, mi-a dat, asa, niste repere, cum ca la carne intai iei spuma, pe urma pui sare, chestii de genul asta. nu m-a pus niciodata sa gatesc. sau sa calc, sau sa fac ceva care ar fi urmat sa-mi foloseasca in viata. si nu pentru ca ar fi fost ea o maniaca, si nu lasa pe nimeni altcineva sa faca, ci pentru ca avea o vorba: o sa faci dupa ce te mariti de o sa-ti iasa pe nas! buna treaba, nu?
si mai avea un principiu: draga mea, sa nu te apuci sa-i spui sotului tau: eu stiu sa gatesc, eu stiu sa calc, eu stiu etc...pentru ca el nu va mai face nimic, si tu vei ajunge sa faci absolut tot. si in spiritul acestei idei, ca sa nu fie minciuna deplina (singura pe care m-a invatat s-o spun) nici nu m-a invatat nimic.
asta nu inseamna ca am ajuns o neindemanatica sau o nepriceputa. ceva-ceva tot am prins eu, dar asa, cat sa ma descurc onorabil.
problema a aparut acum, de cand am copil. cu sotul a mai mers cum a mers, mai un restaurant, mai o comanda de pizza, mai o mancare de la mama soacra, mai ceva gatiti cu cartea de bucate...dar acum nu mai merge...copilul trebuie sa manance de toate.
si mai ales sa nu fie mofturos. aici e problema, pentru ca el este mama lui intreaga. eu am fost mofturoasa toata viata mea si le-am scos peri albi parintilor mei la masa. si victor e la fel...
insa peste asta putem trece deocamdata, daca ne gandim ca isi formeaza si el preferintele, ca e si el un om mic, care acum se dezvolta, etc. dar ideea e ca trebuie sa gatesc tot felul de chestii, si unele chiar nu-i plac...aici e marea mea frustrare: gatesc, gatesc si el nu mananca!!!!!!! si abia am inceput aventura....
roxana
ocupatia mea preferata pe net mai nou este sa merg din blog in blog... sa intru sa vad cine pe cine citeste... si tot asa. ma simt ca si cum as fi invizibila si ma strecor in viata oamenilor si ma uit la ei fara ca ei sa stie. cu toate ca un blog nu e tocmai privat, intim si sincer, tocmai pentru ca stim ca altii ne pot citi... scriem cu responsabilitate fata de cititori, sau tocmai, cu o lipsa de responsabilitate, mai mult sau mai putin fortata... nimeni nu e cu adevarat sincer pe blog... sinceritatea inceteaza cand optezi pentru "public"

oricum, in seara asta am avut un soc. am dat de un blog care mi-a placut:
http://dalevietiivaluri.blogspot.com/?zx=e045e65fb9530b16

apoi m-am uitat cine o mai citeste pe fata asta, si am dat de el:
http://misoginu.blogspot.com/

apoi m-am uitat pe cine citeste el si am dat de el:
http://www.princartier.com/

oare oamenii astia se cunosc? au ceva in comun? nici nu stiu ce m-a socat mai tare...sensibilitatea fetei in contrast cu vulgaritatea din comentariul lasat la misogin.... ideile misoginului, care mi-au adus aminte de un personaj din negura adolescentei mele.... vulgaritatea complet gratuita a celui din cartier, care este citit de misogin.... nu stiu, ar mai fi, nu am aprofundat lectura blogurilor, dar am fost uimita de oamenii astia.... am salvat link-uri, dar nu stiu daca o sa-i mai citesc.... trist, foarte trist... sau doar am eu o stare trista...
roxana
eu nu am vrut sa-mi stresez copilul cu olita, asa ca am ignorat senina toate aluziile referitoare la obiectul cu pricina. ma rog, am cumparat doua olite, una normala, si una in forma de scaunel, decupata la mijloc, cu un recipient cu capac, care se scoate, se goleste si se spala. olita asta-scaunel sta agatata in cui cam de un an, in debara la el in camera. s-a jucat la inceput cu ea o vreme, am incercat eu de cateva ori, dar apoi am renuntat.

ee, si victor, acum 2 zile, se tot chitaia, ba in camera, ba la mine la calculator... pana la urma m-am prins eu ca vrea sa ma duc dupa el in camera lui. m-a dus la usa debaralei, care era inchisa, am deschis-o, si imi tot arata ceva sus. era vorba de olita lui in forma de scaunel .. aia o voia. am pus-o jos, a dat sa se aseze pe ea, s-a ridicat, si se tot chitaia. i-am dat pantalonii si pampersul jos, si am observat ca inca mai picura niste pipi, foarte putin... s-a asezat pe olita 3-4 secunde si apoi a plecat la jucarii.

asa s-a terminat episodul, cu mine cu inima in gat.....de unde pana unde? nu a vazut pe nimeni facand la olita in ultima vreme, am intrebat. ultima lui intalnire cu olita a fost acum 2 luni si ceva, cand a stat cateva zile la tulcea si soacra mea a incercat sa-l invete, fara prea mare succes. sa fi tinut el minte? oare daca ma prindeam cu cateva minute mai devreme ar fi facut in olita, nu in pampers? sa incepem "operatiunea olita" ?
roxana
azi a fost luni, si parca a fost mai bine la scoala... atmosfera mai calda, mai vesela...incepe sa rasara soarele...cu toate ca azi in constanta a plouat rau, iar s-au inundat strazile si s-a circulat infernal, iar eu am fost in trafic de la 9 dimineata cam in permanenta...

mda, poate o sa fie bine, totusi. singura mea nemultumire este ca in scoala nu exista loc de fumat. sincer, nu inteleg de ce s-a votat legea cu interzicerea fumatului in institutii. nu este ilegal sa fumezi, nu? din cate stiu eu, nu te ia politia ca iti aprinzi tigara. deci, nu e ilegal. atunci e discriminare!! de ce nu s-a votat o lege sa oblige institutiile sa creeze un spatiu destinat fumatorilor, fie si o debara cu un geam. de ce sa ies eu pe ploaie sa fumez? bun, nefumatorii pot zice, cum de altfel mi-a si zis astazi cineva, ca ma pot lasa, sau pot sa nu fumez la scoala... de ce, frate, e ilegal???? sincer, nu inteleg.

si culmea, sunt in minoritate. n-am vazut pe nimeni inca sa fumeze. probabil din acest motiv nici nu exista loc de fumat, pentru ca dincolo, unde jumatate erau fumatori, s-a infiintat o cancelarie de fumatori. ma rog, era in corpul sin spatele curtii, traversai curtea, ploaie, ninsoare, dar daca tineai mortis sa tragi un fum, o puteai face stand pe un scaun si folosind o scrumiera...

serios, nu tin neaparat sa suflu fum in nasul nefumatorilor, dar atata timp cat nu este ilegal, ar trebui sa am voi sa fumez, daca asta vrea muschiul meu, nu? par foarte razboinica, dar presimt ca voi fuma la usa scolii, pe unde intra si elevii, care nu au intrare separata... asta cel putin in prima luna... apoi voi renunta... adica voi fuma acasa si gata... ce mare nenorocire pana la urma, nu? si totusi, ma simt discriminata si minoritara..


edit: culmea, cand am postat, a aparut un anunt google: esti fumator si vrei sa te lasi de fumat? da ce-aveti, frate cu mine? asta-i culmea! NU, NU VREAU, E CLAR?
roxana
sincer nu imi place... nici nu stiu exact ce. scoala, colegii cei noi, directoarea adjuncta/temporar principala... faptul ca il las pe victor la bona, ca nu doarme si nu mananca de fiecare data, ca deja parca nu mai am timp, brusc s-au imputinat orele de stat acasa.... sincer nu stiu ce nu imi convine.

cand eram gravida lumea ma intreba daca o sa stau 2 ani acasa. eu spuneam de fiecare data "normal, primii 2 ani sunt cei mai importanti, copilul trebuie sa creasca langa mama lui, sa primeasca primele lectii de viata, bla bla bla" . imi mai spunea cate o mamica: da, asa e , dar o sa vezi ca o sa te plictisesti... ma uitam la ea si ma gadneam in sinea mea: ce tampita, cum sa te plictisesti cu copilul acasa.....

nu e neaparat vorba de plictiseala cu copilul, ci de izolare. si nu neaparat izolare de adulti, pentru ca ai parte de intalniri cu mamici, cu prieteni, in principiu viata e la fel... dar ceva se schimba iremediabil. e un nou statut, de mama... si dupa o vreme incepi sa te gandesti: stai asa, parca eu mai eram si altceva in afara de mama... si atunci vrei sa iesi din rutina de mama cu copil...eu cel putin imi doresc de cateva luni sa ma intorc la servici. dar in acelasi timp stiam ca voi merge in alt loc, voi avea alti colegi, alta atmosfera... ma temeam.

si cum de ce te temi nu scapi, in ultimele zile am avut parte de rezultatele gandirii negative: nu imi place la servici si ma simt vinovata ca imi duc copilul la altcineva sa aiba grija de el, si nimeni nu se descurca la fel de bine ca mine, nimeni nu stie axact ce vrea si cand, nimeni nu ii cunoaste limbajul corpului ca mine, nimeni nu reuseste sa-l faca sa manance sau sa-l culce ca mine, nimeni nu e mama lui in afara de mine... iar eu plec de langa el ca sa ma duc intr-un loc unde nu ma simt bine si ma gandesc la el...
roxana
da... eu am reinceput serviciul, asa ca a trebuit sa gasesc pe cineva cu care sa-l las. si am gasit, prin cunostinte, o fata cam de varsta mea, cu un baietel cu o zi mai mare ca victor. e in drumul meu spre scoala, asa ca e foarte simplu pt mine sa-l las acolo.
asa.. impresii:
victor se bucura ca e in compania unui baietel de varsta lui, se cearta pe jucarii, vor fiecare biberonul celuilalt, chestii obisnuite.
a stat fara probleme fara mine, nu a plans, a mancat, a dormit, s-a jucat...
imi place ca e curat, nu sunt lucruri periculoase la indemana, mancarea e buna, ciorba miroase extraordinar..
gabi, bona, il place foarte mult, sau asa vad eu, se inteleg bine. e mai vorbareata ca mine, si poate victor va deveni si el mai prietenos sub influenta ei

singurul lucru de care im pare rau e ca baietelul ei pare sa sufere, cel putin acum, la inceput, din cauza prezentei unui alt copil care ii fura partial atentia mamei lui... e gelos... sper sa se obisnuiasca....

iar eu... mai stau si singura, fara grija lui, desi tot am impresia ca il aud plangand in camera lui, sau dau tv mai incet sa nu-l trezesc.... oricum, dupa ce l-am lasat acolo, si dupa ce mi-am terminat eu treburile, m-am simtit fara rost. na, si acum eu ce fac? unde ma duc? hai acasa totusi, poate mai fac si eu ceva curatenie...


mult mai tarziu...... m-am cam inselat... victor azi nu a mancat si nici nu a dormit la bona. l-am luat de acolo la ora 5 si acum doarme la el in pat....nu e asa usor cum am crezut, o sa avem si noi partea noastra de lupta si adaptare.....
roxana
adica ce am mai facut eu in ultima vreme....ca de cand nu am mai scris, multe s-au mai petrecut... ca sa parafrazez pe cineva celebru...

mai intai, l-am avut pe victor bolnav... tevatura mare, tata panicat, copil fara pofta de mancare, analize, internare in spital, perfuzii, antibiotic, analize bune, viermisori in pampers, copro-cele negative...sunt, nu sunt.... acum e bine, mananca mai bine ca inainte....

oameni in vizita, verisoara, prieteni, copii, mers la plaja, la locuri de joaca...

acum tocmai m-am intors de la parintii mei, unde am stat 3 zile. astept alta verisoara, care insa nu se va caza la mine, ci undeva in mamaia. dar ne vom vedea....

rezolvat cu dosarul de pretransfer, maine merg sa iau decizia si sa ma prezint la noua scoala... incep din nou serviciul, nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu....

gasit bona pentru victor: o fata cu un baiatel cu o zi mai mare decat victor, deci o sa aiba si un partener de joaca... este in drumul meu spre scoala, deci il pot lasa si lua fara nici un ocol....

am facut 7 sedinte de masaj anticelulitic, am plati inca 7 si le incep de maine. rezultate relativ vizibile....

cam atat....
roxana
am ramas cu un singur telefon. pe cel de orange mi l-a ratacit copilul meu prin casa de aprox o saptamana... e descarcat, asa ca nu-l pot suna. o sa rascolesc zilnic cate o camera din casa pana dau de el. sigur e in casa, dar daca nu are gura sa strige... si nici victor nu-mi poate spune unde e...cine stie unde l-a aruncat, are deosebita placere sa arunce obiecte dupa canapele, dupa pat...
roxana
azi e ziua mea.... vorba memei mele, o data fac 31 pe 31...
cred ca e pentru prima data cand ma sarbatoresc in mai multe locuri. diseara ies cu fetele, ca o sarbatorita ce ma aflu... iar de maine... primesc musafiri: fini, prieteni, rude...
ma simt bine la varsta mea :))) sper sa fie si mai bine si sa am parte mereu de prieteni care sa tina la mine si cu care sa petrec si urmatoarele aniversari.... si pe ale lor...
roxana
mamaaa (in ultimele cateva zile chiar spune asta cu adresa, cand vine langa mine si vrea ceva)
tata ( a zis mai de mult, insa acum nu mai zice)
apa (destul de rar, nu mi-am dat seama daca e cu adresa sau nu)
daiiiii ( = da-mi)
iteee (spre punga cu biscuiti, sau orice e in zona aia si vrea el)
opaaa (cand se urca in pat)
gata (cand termina biberonul cu lapte si ii pun capacul)
coco ( cand umbla in mana cu un capac care stie el ca trebuie pus la ceva)
( si cand vede gainile)
baaaa (cand se joaca bau-bau) ( si cand se supara pe vreun obiect si da cu el de pamant)
oaaaaau ( in soapta, asa face leutul)
paaaaaa

si cel mai frumos facem noi amandoi spre bec: ridicam mainile, asa ca o rugaciune, lasam capul pe spate si strigam aaaaaaa .... stiu ca nu pare, dar e un moment comic, si toti prieteni se amuza cand ne vad facand asa...

nu stiu, e mult, e putin... oricum, victor vorbeste mult, tot timpul, cu intonatie, tine adevarate discursuri, dar nu inteleg nimic... sper sa inceapa sa ne traduca si noua cat mai curand
roxana...
doamne, ce nu-mi plac! cel mai mult imi displace sa ma cert cu cineva. de asta evit de cele mai multe ori sa comentez. am avut o experienta in facultate.... cu o colega de camera. nu mai stiu de ce, dar stiu ca m-am vazut prinsa intr-o plasa de jigniri... m-am chinuit sa ma exprim cat mai voalat, sa nu jignesc pe fata... dar am fost improscata cu tot felul de invective.... am ramas masca, am pierdut firul ideilor si am tacut. groaznic a fost.
nu comentez niciodata nimic, mai ales cu oameni pe care nu-i cunosc. m-am luat odata de niste adolescenti in parc, vreo 5. se dadeau in toate chestiile alea pt copii, dar se dadeau cu inversunare, cu leaganul pana peste bara, calutul ala pe arc era lipit de pamant... parca voiau sa le rupa. si copilasii stateau si se uitau, asteptau sa se elibereze. la fel si parintii, bunicii... si eu. pana nu am mai putut. ( eram cu sotul si m-am simtit aparata :))))))) si le-am zis cate ceva. au comentat ei, dar au plecat. m-am simtit tare mandra de mine ca am zis ceva. dar cazurile astea sunt extrem de rare.
am admirat-o pe o prietena cand a ripostat in fata unei ospatarite care i-a cerut bani mai marunti sa platim niste sucuri, ca nu avea ea rest. si cred ca avea dreptate, nu e de datoria noastra sa avem bani ficsi cand platim ceva, nu?
la fel la magazinele de cartier sau la chioscurile de bilete. mereu iti dau rest pastile sau lame de gima, sau plicuri de ness.... am zis ca ma duc intr-o zi cu un pachet de guma sa cumpar bilet. sa se pare ca e moneda de schimb, nu? facem iar troc... ( am lasat odata la o terasa drept bacsis niste lame de guma si un pachet de servetele. ne-am amuzat, dar nu e tocmai ok, nu?)

sunt multe motive pentru care poti intra in conflict cu oamenii. unii se stapanesc din diferite motive: jena, teama de ridicol, buna crestere, indiferenta, lasitate, lipsa de interes, realizarea inutilitatii unui conflict.... altii aleg sa spuna ceva. uneori as vrea sa pot si eu. mor de nervi cand ma tot gandesc ce as fi putut spune intr-o situatie sau alta, dar nu am facut-o. cred ca la mine de cele mai multe ori motivul este lasitate, sau lipsa curajului, sau lipsa spontaneitatii, nu stiu exact. tot ce stiu e ca exact asa e si mama mea, si asa a fost toata viata. si mereu imi spune ca nu a fost bine, ca mai mult a fost afectata de faptul ca de multe ori nu au fost puse cartile pe masa, si asa s-a perpetuat o stare de nedreptate, sau nedreptatire.... a acceptat lucrurile asa cum au fost si de multe ori nu asta e cea mai buna cale. uneori e mai bine sa se aeriseasca si creierii, sa se faca lumina intr-o situatie neclara....un conflict deschis poate fi de preferat unei incordari interne? in mod sigur asta depinde de fiecare, de alegeri, de oamenii din jur, de parerea de spre sine....
Etichete: 0 comentarii | | edit post
roxana...
cel mai greu imi e mie seara, cand il culc pe victor. in 99,9% din cazuri el adoarme repede, singur, il pun in patut, il pup, noapte buna, paaa, il mai pup si plec, inchid usa si nu se mai aude nimic.

dar in ultima vreme, parca atunci il apuca si pe el alintul cel mai mare... rade la mine, mai ia cu manutele de dupa gat, imi intinde talpile la pupat, zice si el paaaa (am o intonatie anume pentru el pe care el a imitat-o la perfectie) face cu manuta tot in felul lui special... si el paaa, si eu paaa, si mai un pup, mai un "cine e iubitul mic?", un "victor mic si iubit", etc, el iar paaaa, si zambet delicios, si iar ma intorc si il mai pup pe manuta intinsa dupa mine..... si nu as mai pleca. ies aproape plangand din camera, ca doar trebuie lasat copilul sa doarma pana la urma, nu?

imi vine sa-l iau sa doarma cu mine, mai ales in noptile cand sotul lucreaza... dar nu vreau. adica vreau, dar nu vreau....
roxana...
asa cum am zis, m-am dus la aqua magic cu victor. si cu finii cei noi. mihai a muncit, ieri, dar a zis ca nu are rost sa nu ma duc. asa ca.... m-am dus.
si... nu stiu exact ce sa zic.... nu de spre parc, ca nu a fost prima oara, ci despre a merge cu un copil mic la a.m. adica, la cat costa ( am platit 60 lei) nu poti sa te duci la 9 si sa pleci la 11, cand nu mai e de stat la soare. am stat pana la 7. a fost un chin. in nici un caz nu m-am distrat. nu am facut decat sa stau cu ochii pe el. dar sa o iau cu inceputul.
1. parcatul masinii. pare fara legatura cu experienta in sine, dar cand petreci o ora cautand loc de parcare, ti se cam taie cheful. m-am invartit ca nebuna o vreme, apoi am iesit in sosea, in ideea sa intru din nou pe la capt, sau.... nu stiu la ce m-am gandit....dupa 30 de minute in care victor urla saracu' in spate deja. deci, am iesit, si am intors spre constanta, gandind ca la oxford intorc si intru iar. ee, si de la bariere pana la sensul giratoriu de la oxford, am vazut pe partea cealalta coloana pe 3 randuri..... asa ca am intrat in cta, pe la city mall, apoi pe la delfinariu si am intrat mai repede. asa procedasem si de dimineata, presimtind eu aglomeratie in zona oxford, ca am mai patit-o. e, si am intrat iat la aq.m., iar caut loc, iar nu gasesc... la un moment dat ma trezesc ca ma tin dupa unii, pur si simplu, si am ajuns langa o terasa, langa o casa, pomi...mai erau cateva masini acolo, am parcat si eu, la umbra... eram foarte aproape si de intrarea in parc, dar nu in parcare. am avut noroc.
2.in concluzie, am avut intentia sa intru in parc la 9, ca sa am timp sa stau cu victor la soare pana pe la 10 .30, apoi sa ne bagam la umbra. nu am reusit. am intrat in parc la 10 jumate..... plina de nervi. bun, am cautat sezlong, am oprit si pentru fini doua, si.... acum? eu cu el. hai mami, sa lasam la vestiar banii, telefoanele si ce mai aveam de valoare. buuun, acum hai in apa. dezbracat. asa am gandit eu in momentul ala. asa l-am bagat in alte piscine si in mare. si, dupa vreo 5 minute, vine o tipa si imi spune sa-i pun pampers sau chilotel. ok, mi-a picat fisa, trebuie sa fim decenti, mami, hai sa punem pampers. zis si facut. numai ca la un moment dat observ cum baiatul meu mergea cam cocosat, si imi dau seama ca pampersul se umpluse de apa...... si il cara dupa el... hai mami sa cumparam un slip. cam maricel, 15 lei, dar asta e, trebuia sa rezolv cumva.
apoi am mai stat cu el cateva minute prin apa, dupa care a inceput pe mine sa ma usture pielea, cu toate ca ma dadusem cu crema. il dadusem si pe el, cu factor 50...oricum, deja nu mai era de stat. ne-am bagat sub umbrela....
adica eu am incercat... el nu voia, tot tragea la apa. saracautul. se ducea pe dalele alea incinse si incepea sa planga ... il ardeau pe talpi. eu, in dilema: sa-l incalt sau nu? am hotarat sa nu, gandindu-ma ca asa nu se va mai da jos de pe sezlong si nu va fi expus la soare. pana la urma, dupa inca cateva incercari, a renuntat si a ramas la umbra. a baut niste apa, niste lapte, a mancat ceva, apoi a inceput chitaiala.... era obosit, ii era somn, dar nu prea putea sa adoarma. galagie, caldura.... ma uitam la el si ma gandeam de ce imi chinui eu copilul pe acolo. ma consolam cu gandul ca de la 5 urma sa fie mai bine, si se va juca fericit, fara sa imi fie teama ca il arde soarele...

3.ee, pana la urma, cam pe la 1, a adormit si el. i-am cantat, l-am tinut in brate.... a adormit epuizat. l-am pus pe sezlong si am respirat usurata, un pic. batea si vantul, am dublat umbrela cu un prosop... am zis ca m-am descurcata pana la urma.

s-a trezit la 3. pana la 5, inca 2 ore de alergat dupa el sa-l aduc inapoi sub umbrela. l-am dat cu crema de mai multe ori, l-am mai dus in apa doar sa-l ud, apoi repede inapoi... eee, pe la 5 i-am dat ok. si de atunci a fost mai bine. s-a jucat in apa, i-a placut. am stat pana pe la 7, cand abia l-am scos din apa, cu urlete si dat din picioare.

a avut si o poveste de dragoste si prima lui dezamagire....l-am urmarit si l-am pozat si mi s-a strans inima...
DAR.... nu cred ca mai calc curand pe acolo. e mult prea greu si pentru el sa aiba o astfel de zi, cu totul intoarsa pe dos. nu e obisnuit sa doarma asa, afara. totul a fost nou si interesant, voia toate colacele pe care le vedea, toate biberoanele altor copii.... cine crede ca m-am distrat se inseala. am muncit ieri. el s-a distrat in mare parte, dar mai bine mergem noi la plaja... sau, poate mai la toamna, cand e soarele mai bland...mai vedem.
acum, pozele :D


















aici este povestea de dragoste. observati pe foca cu minge albastra o fetita. cand victor s-a dus sa invarta de minge, fetita a cazut si a inceput sa planga. eu: cum te cheama, hai nu mai plange, uite el e victor, hai inapoi pe foca. etc. apoi victor a plecat, eu dupa el. fata, dupa noi, cu mingea lui victor, sa i-o dea. el, nimic, tot figea de ea, se facea ca mai sta.... pana fata s-a plictisit... se vede clar ce final a avut povestea...




















doamne, cred ca o ora si jumatate am stat la postul asta......