cel mai greu imi e mie seara, cand il culc pe victor. in 99,9% din cazuri el adoarme repede, singur, il pun in patut, il pup, noapte buna, paaa, il mai pup si plec, inchid usa si nu se mai aude nimic.

dar in ultima vreme, parca atunci il apuca si pe el alintul cel mai mare... rade la mine, mai ia cu manutele de dupa gat, imi intinde talpile la pupat, zice si el paaaa (am o intonatie anume pentru el pe care el a imitat-o la perfectie) face cu manuta tot in felul lui special... si el paaa, si eu paaa, si mai un pup, mai un "cine e iubitul mic?", un "victor mic si iubit", etc, el iar paaaa, si zambet delicios, si iar ma intorc si il mai pup pe manuta intinsa dupa mine..... si nu as mai pleca. ies aproape plangand din camera, ca doar trebuie lasat copilul sa doarma pana la urma, nu?

imi vine sa-l iau sa doarma cu mine, mai ales in noptile cand sotul lucreaza... dar nu vreau. adica vreau, dar nu vreau....