Victor devine un copil cu propriile lui ganduri, pe care nu intotdeauna le inteleg. Ieri a fost o zi deosebita din acest punct de vedere.

Ma plang in general de el ca nu mananca bine, nu mananca destul , si nu vrea carne. Ieri a mancat bine, insa a facut altele.

De dimineata, dupa plimbare, ne-am oprit intr-un supermarket sa iau cate ceva. A vazut un joc lego, cu Fulger Macqueen, evident, insa de 5-7 ani. Nu am vrut sa i-l iau. A urlat in magazin pana am iesit: vreau jocul alaaaaa, de ce nu mi-l ieeeeei, mi-l doresc foarte muuult, te roooooog, maaaamiiiiiiii!!!!!!! A tinut-o asa, indiferent ce i-am zis, de mos craciun, de pedeapsa, de ce mi-a trecut prin cap atunci. I-am zis: nu mai plange, iar el mi-a raspus cu lacrimi de crocodile pe obraz: nu pot sa ma opreeeeeesc!!!

Au incercat cativa oameni care erau pe langa noi sa vorbeasca cu el, sa il linisteasca, inclusiv casiera, iar eu i-am lasat, pentru ca eram la capatul rabdarii. Nu l-am lovit, nu am tipat la el, nu am vrut sa fac nimic de genul asta. Urasc cand ne pun copii in astfel de situatii, parca stiu ca nu te poti face de ras cu ei in public. Esti legat de maini. Singura solutie ar fi fost sa ii iau jocul, dar eu refuz sa cedez la lacrimile lui, in general.

Ma rog, am iesit pana la urma. Cearta si teoria au urmat pe drum pana acasa. S-a linistit, am mancat de pranz, a mancat bine. Am fost la plimbare din nou, apoi a venit partea a doua.

S-a jucat cu niste globuri de plastic, foarte frumoase, am zis ca nu le poate strica/sparge. La un moment dat ma duc la baie si gasesc in cosul de gunoi toate capacelele de la globuri, acelea de unde se agata sforicica pentru pus in pom. Le iau, le spal, si ma duc cu ele la victor. Ii explic pentru ce ne trebuie capacelele, si incep sa le pun inapoi la globuri. el insista sa le puna el. Il las.

Peste ceva vreme mancam din nou, dupa care ma cheama sa imi dea o surpriza ( imi da cateodata diverse lucruri de la el din camera, surpriza) ma asez pe pat… vad globurile, tot golase, fara capacele. Il intreb unde sunt capacelele, si imi explica el cum ca era intuneric la baie si nu a vazut exact unde le-a pus…. Ma duc la baie si constat ca le aruncase in wc de data asta, si trasese si apa…

Nu stiu exact daca m-am enervate sau m-am suparat. Stiu ca am tipat putin la el, el a plans si a pus placa lui obisnuita: nu-mi place cand te superi pe miineeeeeee! cu lacrimile de rigoare. Si am iesit din camera lui.

NU AM INTELES CUM A GANDIT EL TREABA ASTA!!!!! Nu a stiut sa-mi spuna de ce le-a aruncat si a doua oara….nu-mi pasa de globuri, erau globuri de 2 bani, ci sunt pur si simplu socata de faptul ca le-a aruncat si a doua oara…. Nu inteleg…

...dupa doua zile de cand ma chinui sa-mi recuperez parola... mereu incerc sa imi pastrez parola, dar ma enerveaza cu chestii de genul "too weak", care ma forteaza sa mai adaug ceva, si mereu uit...

oricum, incerc sa-mi reiau obiceiul de a scrie pe blog.
nu s-a intamplat nimic deosebit in ultimele 4 luni sau cate au trecut. crestem, invatam lucruri noi, ne adaptam si tot asa.
acum suntem din nou la gradi, tot la grupa mica, dar la alta gradi. e mult mai aproape si mult mai bine. vine mereu cu buline rosii, pe care le lipim pe un caiet, si primeste surprize daca obtine 5 buline rosii in fiecare saptamana.

singura problema e ca se pare ca e cam neascultator, si se uita urat la educatoare cand nu-i convine ceva, si nu face ce nu vrea decat daca e constrans. cunosc foarte bine privirea si atitudinea, dar ce-i pot face? asa e firea lui. il domolesc cat pot, dar foarte incapatanat. si nici nu vreau sa intru prea mult peste caracterul lui.

in rest, cu mancarea am facut progrese greu de sesizat... mai mananca si chestii noi, dar foarte rar. nu-i place mai nimic... eterna poveste.

cam atat. aa, mai nou nu ne mai place Fulger Macqueen cel mai mult, acum ne place de Woody si de Buzz. si urmeaza sa le cumparam de craciun...i le-as cumpara mai devremea, ca deja ma roaga de vreo luna. mi se pare aiurea sa-i aman copilului placerea unei jucarii pe care si-o doreste acum, acum e momentul, acum se uita in fiecare zi la Toy Story.. poate pana la Craciun va descoperi altceva si eu nu am apucat sa-i iau pe Buzz si pe Woody...

sambata la ora 11 am plecat cu victor de la tulcea, de la socrii mei, sa-l duc la ceilalti bunici, la ploiesti. mai bine zis am vrut sa plec, pentru ca am intampinat ceva probleme.

mai intai, trebuie sa mentionez ca eu nu pun mana pe pompa sa pun combustibil la masina. intotdeauna ma uit dupa cineva de la peco sa ma ajute.

asa am facut si sambata. vine biatul: diesel? da, zic eu, diesel. faceti-mi va rog plinul. si plec sa platesc, sa iau apa, etc.

plec din peco. merg cam 3-4 km, prin curbele de la iesire din tulcea, cine a fost pe acolo stie, si constat ca ceva nu e in regula, simteam ca da rateuri fine de tot, dar cum eu sunt paranoica si tot timpul ascult motorul sau diverse zgomote, mi-am dat seama. eram la telefon cu mama mea, tocmai ii spuneam ca am plecat, si in 4 ore si ceva sunt la ea. si ma prind care e treaba, caut repede bonul in geanta si ma vad: FaraPb 95.... am oprit imediat, i-am zis maica-mii sa-l caute pe taica-meu sa-i spuna si sa ma sune inapoi sa imi spuna ce sa fac.

il sun si pe sotul meu, sa-i spun, el il suna si pe socrul meu, ma rog, se alerteaza toata lumea. socrul meu vine sa scoata combustibilul din rezervor, cam dupa 30 de minute. nu se putea, ca masina are sistem antifurt. trebuie tractata la service. trebuie sa mergem la peco sa facem scandal...socrul meu nu are funie sa ma traga. asa ca pleaca. mai vine peste o ora si jumatate. intre timp a facut el scandalul de rigoare la peco, s-au iutat aia pe camere, au verificat bonul, pompa, ma rog, ce-au mai facut ei ca sa vada exact a cui a fost greseala. m-a tractat cu loganul scorului meu, la 1.30 eram la service, au scos tot, au spalat, au curatat, mi-au facut apoi plinul in peco su motorina, si la 2 jumate am plecat spre ploiesti.

am avut mare noroc ca nu s-a stricat motorul. cred ca si baiatul ala care a facut greseala si care a suportat cheltuielile la peco ma felicita in gandul lui ca am simtit masina si am oprit...

eu am stat in camp cu victor, in masina, doua ore, de la 11 la 1. fara aer conditionat, ca nu am mai pornit motorul. cu geamurile deschise, ca sa putem respira. la ora aia nu l-am lasat afara decat foarte putin, si i-am facut baie in crema de protectie solara cu factor 50. prin masina treceau intr-o veselie diverse albine, muste mari si bondari, care mai de care mai zumzaitori... a fost sublim, ce sa mai zic :D

oricum, masina acum parca merge mai bine.
si de-acum o sa ma uit sa vad pe ce pompa pune mana, sa nu mai patesc asa ceva. sau, sa invat sa pun eu singura?

si tot legat de masina, in curand o sa am si eu numere de CT, ca de 2 ani de cand o am, umblu cu numere de PH, si sincer m-am saturat, mai ales vara, sa fiu considerata turista :D

am gasit ceva interesant aici si am copiat mai jos:

http://www.blogger.comhttp://www.blogger.com/img/blank.gif/img/blank.gif

Jocuri pentru călătoria cu mașina sau cu trenul

”Fermierul s-a dus la piață”

Primul jucător începe spunând: ”Fermierul s-a dus la piață și a luat cu el un… ” purcel sau orice altceva, chiar dacă nu are legătură cu o fermă. Jucătorul din stânga repetă ce a spus cel dinainte și adaugă un obiect. Jucătorii iau cuvântul pe rând, repetând tot ce s-a spus înainte și adăugând câte un obiect. Desigur, cu cât lista e mai lungă, cu atât este mai greu de reținut. Jucătorul care greșește lista de obiecte este eliminat. Jocul continuă până când rămâne o singură persoană.

Puteți personaliza jocul înlocuind fermierul cu un alt personaj și piața cu o altă locație. Puteți folosi chiar membrii familiei: ”Mătușa Sanda s-a dus la ștrand și-a luat cu ea….”.

Tenis cu vorbe

Grupul se împarte în echipe egale. Unul dintre jucători alege un domeniu general, cum ar fi fructele. Cei din cealaltă echipă dau un nume de fruct. Fiecare echipă are cinci secunde să adauge un alt nume de fruct. Jocul continuă până când o echipă nu se mai poate gândi la un fruct nou. Echipa câștigătoare alege următorul domeniu.

Distanța pe nevăzute

Șoferul alege un obiect aflat la distanță și îl anunță celorlalți. Apoi, toți jucătorii (în afara șoferului, desigur) închid ochii. Fiecare așteaptă până când crede că mașina a juns în dreptul obiectului, spune ”Acum!” și deschide ochii. Nu spune dacă a ghicit, pentru ca și ceilalți să aibă timp să ghicească. Atunci când toți jucătorii au deschis ochii, șoferul le spune cine a ghicit.

Ghicește distanța

Șoferul alege un obiect aflat la distanță, la început la circa un kilometru. Apoi toți jucătorii propun o distanță în kilometri. Șoferul se uită la kilometraj și anunță distanța reală. Jucătorul care s-a apropiat cel mai mult de acel număr câștigă.

Eu văd

Primul jucător alege un obiect pe care îl poate vedea și spune: ”Eu văd cu ochișorii mei ceva care-ncepe cu litera …”. Ceilalți jucători se uită în jur și caută obiecte care-ncep cu acea literă. Jucătorul care ghicește alege următorul obiect. Puteți folosi culori în locul literelor, dacă prichindeii sunt prea mici ca să le știe.

Jocuri pentru plajă

Ceasul

Desenați un cerc mare pe nisip și împărțiți-l în șase. Un jucător stă în mijloc, ceilalți pe liniile cercului. Jucătorul din mijloc trebuie să prindă pe cineva alergând numai pe liniile desenate. Toți jucătorii trebuie să rămână pe linii. Jucător care este prins sau calcă dincolo de linii ia locul celui din mijloc. Puteți juca și cu alte forme, însă asigurați-vă că liniile se unesc ca să nu fie jucători care rămân blocați.

Soarele și luna

Desenați pe nisip un cerc cu diametru de circa cinci pași (ai unei persoane de înalțime medie). Unul dintre jucători este soarele, ceilalți sunt luni. Soarele trebuie să prindă lunile. Lunile stau în interiorul cercului, iar soarele trebuie să stea în afara lui. Soarele aleargă în jurul cercului, încercând să atingă lunile. El se poate apleca în interiorul cercului, atâta timp cât își păstrează picioarele înafara lui. Poate să-și pună o mână jos pentru a putea ajunge mai departe înăuntru. Când este prins, jucătorul care era lună devine soare. Dacă cercul este un pic cam mare, luna prinsă poate deveni un al doilea soare.

Puteți varia jocul împărțind cercul în două. Soarele se poate mișca de-a lungul diametrului și al circumferinței. Soarele poate să se sprijine într-o mână, dar trebuie să-și țină măcar un picior pe linie.

Vezi vreo schimbare?

Unul dintre jucători ”se pune”. El stă perfect nemișcat într-o poziție. Ceilalți jucători se adună în jurul lui și încearcă să memoreze felul în care stă acesta și cum arată. Apoi, jucătorii se uită în altă parte sau își acoperă ochii. Cel care ”s-a pus” schimbă cinci mici detalii la felul în care stă sau arată. Când e gata, ceilalți jucători deschid ochii și încearcă să găsească cele cinci detalii. Când cineva crede că a găsit toate schimbările, le spune cu voce tare. Dacă a ghicit, ”se pune”.

Exemple de mici detalii:

Desfacerea unui nasture
Schimbarea poziției unei mâini
Încrucișarea mîinilor sau a picioarelor în celălalt sens
Înclinarea pălăriei în cealaltă direcție

La prins de umbre

Un jucător ”se pune”. El trebuie să prindă umbra unui alt jucător călcând pe ea. Ceilalți trebuie să se ferească. Jucătorul căruia i s-a prins umbra e următorul care ”se pune”.

Labirintul de nisip

Obiecte necesare: o greblă și o ”comoară”

Cel care are ”comoara” le-o arată mai întâi celorlalți. Apoi, aceștia își acoperă ochii, în timp ce primul ia o greblă și lasă o urmă pe măsură ce se îndepărtează cu ”comoara”. Linia trebuie să fie cât mai complicată. După ce a ajuns la o depărtare potrivită, ascunde ”comoara” sau o îngroapă. La semnalul lui, ceilalți jucători își descoperă ochii și pleacă în căutarea comorii.

Vacanță plăcută!

Extras, tradus și adaptat din 101 Family Vacation Games, de Shando Varda

ma chinui de ceva vreme sa imi aduc aminte un citat, sau macar fragmente coerente din el, si abia azi l-am gasit, ca motto pe un blog.

“Doamne, da-mi seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa schimb ce se poate schimba si intelepciunea de a face diferenta dintre ele.” – Sf. Francisc din Assisi

titlul este un link spre petitia pentru salvarea medicinii naturiste. va rog semnati.

in seara asta, pe la 10 fara un sfert, suna telefonul. la telefon, victor: mamiiiiiii, vreau sa dorm cu tineeee!

suspina la telefon.. mi s-a oprit inima, nu-mi venea sa cred ca e baiatul meu...am incercat sa-l linistesc, pentru ca am banuit ca a facut circ cu maica-mea la culcare, a inceput sa planga si a zis: nu mai vreau sa dorm cu tine! vreau sa dorm cu mami! asa ca m-au sunat pe mine macar sa vorbesc cu el...

l-am linistit... apoi am aflat ca a facut baie, i-a facut mamaie masaj, totul bine pana la sters in urechi. acolo s-a rupt filmul, si nu s-a mai putut face nimic...

abia miercuri vine baiatul meu acasa. imi venea sa le spun sa vina maine sa mi-l aduca, dar stiu ca nu se poate...
oricum, maine o sa fie bine. are trambulina, are catei, are curte, are ce face. stiu ca maine nu o sa mai planga dupa mine. dar un sentiment de vinovatie tot ma urmareste...

m-am apucat iar sa schimb aspectul blogului, pentru ca am gasit in sfarsit unul exact cum imi doream, care sa arate ca o agenda. pentru ca eu am o adevarata obsesie pentru agende...
insa, dupa cum spune si subtitlul, blogul meu este in permanenta constructie... adica unele chestii inca nu am putut sa le rezolv, plus ca in proces am pierdut toate blogurile pe care le aveam in lista...am recuperat ce era mai important, insa restul ramane sa rezolv intr-o alta zi.

nu ma refer la film, desi si el e haios...

ma refer la faptul ca victor il spune pe R, cam de vreo 3 saptamani. din ce in ce mai bine, chiar.
cateodata la uita si spune tot cu L. alteori, dupa ce il corectez, spune tot cu L, pentru ca nu suporta de fiecare data sa fie corectat.

mai amuzant este ca nu stie cand sa pun R in loc de L. cred ca asta am de corectat la el. de exeplu, lui Florin, evident ca ii spunea flolin. acum se corecteaza si zice Frorin

ii place, cand vine vorba de R-ul lui, sa spuna poezia cu Rica nu stia sa zica etc.
ii place sa se de exemplu de cat de bine vorbeste el acum, ii spunea unui prieten:
"cand eram mic nu puteam sa spun ardei iute, spuneam adei iute. acum pot sa spun ardei iute "

spre rusinea mea am uitat sa consemnez evolutia limbajului lui. insa tin minte ca asta vara m-a dat pe spate cu o fraza:
"gata cu tigara, imbraca-te si hai sa mergem la plaja" evident, fara R-uri.

este foarte sfatos, cand se intalneste cu copii mereu le spune: nu ai voie asta, nu ai voie aia, vezi cai ai facut nu stiu ce, etc... ma gandesc acum ca poate am stat eu prea mult cu gura pe el. pentru ca multe expresii le are de la mine, ca cel mai mult sta cu mine...

mi-a placut ca a retinut explicatia mea legata de faptul ca nu are voie sa manance ciocolata seara. i-am zis ca ciocolata te agita, si devii ca o mata agatata de tavan cu ghearele. nu stiu ce a fost in mintea mea cand i-am zis asta, dar el a retinut, si cand vine vorba de ciocolata, spune povestea cu ghearele in tavan...

cand pleaca cineva de la noi, are grija sa spuna: pa pa, ai grija, drum bun, si sa asculti de...cineva, vede el, stie exact ce si cui sa spuna de cine sa asculte...pe urma, inchidem usa, si spune multumit: i-am spus toate chestiile...
tot legat de asta, e foarte suparat cand plecam de undeva in graba si nu apuca el sa spuna la revedere. spune: nici macar nu am apucat sa-i spun pa pa...si dureaza sa-l conving ca de fapt a spus, si ca persoana respectiva i-a si raspuns...

cred ca ar trebui sa imi notez cand imi mai aduc aminte cate ceva...

baiatul meu viseaza.
si vorbeste in somn. probabil se intampla mai des decat pot eu constata, pentru ca dorm rar cu el in camera.

prima oara cand l-am auzit zice ceva de genul: "cine a scos pestele asta din apa?" si inca ceva, nu mai tin minte ce... credeam ca vorbeste cu mine si l-am intrebat: ce spui, micu'? evident, nu mi-a raspuns nimic..

in ultima noapte inainte sa ramana la ai mei, a plans in somn, apoi, peste vreo ora, radea in hohote, tot in somn...ce o visa, nu stiu.

daca ii spun seara "vise placute", imi spune: eu nu visez.

am avut azi parte de o mostra de "calitate"
pe o strada ingusta undeva in constanta, cu multe garaje si putine locuri unde sa poti lasa masina timp de o ora-doua....parcase o tipa o masina maaare, un porsche cayenne, exact in gura unui garaj. am fost de fata cand a lasat-o acolo, si cand s-a urcat in ea sa plece, spre norocul meu.
tipa, mica, blonda tare si neagra pe sub parul cel blond :D si la propriu si la figurat...
la intoarcere, omul cu garajul, care intre timp se intorsese de la munca, o astepta pe tipa sa-i spuna ca i-a blocat garajul, si sa-i dea ceva lectii de circulatie, de bun-simt, ceva...ea s-a simtit ofensata ca este apostrofata, drept care vine replica:

ce sunt eu de vina ca ai tu garajul mic? mareste-ti garajul si o sa ai loc sa intri!

omul a ramas fara cuvinte.
tipa se urca furioasa un masina ei cat casa, in timp ce-l mai trimite pe om in cateva locuri foarte explicite, si in special intr-un organ pe care ea precis nu il poseda. la propriu. ca la figurat, probabil da.

da, am copilul acasa...
si, specific lui victor, una calda una rece

adica ieri = zi buna.
- mami, mi-a fost dor de tine, si te iubesc;
- ce bine e acasa cu mami si cu tati; etc, dulcegarii pe care le-a invatat ca pe apa si le toarna stie el cand...
aseara a mancat scrumbie la gratar:
- ce bun e pestele! ce bine e sa mananci!

azi = nu am cuvinte.
nu a mancat de dimineata decat de 2 ori din omleta, dupa care mi-a spus:
-omleta asta are un gust oribil. (!!!)
la pranz a luat o data din galusca, dupa care mi-a spus:
-mie nu imi plac galustile! (!!!! pana azi a mancat galusti cu cea mai mare placere)

la somn...nici vorba...nu mai dorm, nu-mi place sa dorm, nu mai pot sa dorm, nu vreau sa dorm deloc!!!

si ziua inca nu s-a terminat...

ma apuc de scris pe blog.
am facut o pauza cam mare, nici nu stiu exact de ce...
si oricum, o sa schimb profilul un pic. pana la urma, blogul este despre copilul meu, un fel de jurnal online, ca tot nu reusesc sa mai scriu cu pixul pe hartie mai mult de 2 idei...

deocamdata victor a facut 3 ani, acum fix o luna, si e un baietel minunat.
cand se va intoarce acasa de la bunici, voi incepe notarea zilnica a diverselor lui aventuri.