victor stie multe lucruri, insa unul e sigur: nu ii place carnea. nu-i place ficatul.
totusi, mananca snitzel, gratar, salam, carnati, pate, etc. pana ieri eram sigura ca habar nu are ca de fapt toate astea sunt din carne. ne amuzam pe seama lui in general ca repeta obsesiv ca lui nu-i place carnea, insa o mananca fara sa stie ce e. si mereu ne intrebam cand o sa vina momentul sa ii spunem ADEVARUL...

insa ieri am avut urmatoarea coversatie:

eu: mergem acasa sa facem ceva de mancare?

v: daaaaa, snitzel cu cartofi prajiti! ( asta prefera el)

eu: nu am din ce sa fac snitzel, dar facem niste oua in tigaie?

v: cum, nu ai tu niste carne sa faci snitzel?

eu: (in gand) ce-a ziiiiis??????
(tare) adica in snitzel este carne?

v: da, este carne in snitzel, tu nu stiai?

eu: ba da, stiam, dar nu stiam ca si tu stii asta...

v: da, e carne in snitzel.

eu: deci iti place carnea???

v: nuuuu, imi place snitzelul.


oare stie ca si gratarul e tot carne?
oare stie si ca pateul e facut din ficat?????

Victor devine un copil cu propriile lui ganduri, pe care nu intotdeauna le inteleg. Ieri a fost o zi deosebita din acest punct de vedere.

Ma plang in general de el ca nu mananca bine, nu mananca destul , si nu vrea carne. Ieri a mancat bine, insa a facut altele.

De dimineata, dupa plimbare, ne-am oprit intr-un supermarket sa iau cate ceva. A vazut un joc lego, cu Fulger Macqueen, evident, insa de 5-7 ani. Nu am vrut sa i-l iau. A urlat in magazin pana am iesit: vreau jocul alaaaaa, de ce nu mi-l ieeeeei, mi-l doresc foarte muuult, te roooooog, maaaamiiiiiiii!!!!!!! A tinut-o asa, indiferent ce i-am zis, de mos craciun, de pedeapsa, de ce mi-a trecut prin cap atunci. I-am zis: nu mai plange, iar el mi-a raspus cu lacrimi de crocodile pe obraz: nu pot sa ma opreeeeeesc!!!

Au incercat cativa oameni care erau pe langa noi sa vorbeasca cu el, sa il linisteasca, inclusiv casiera, iar eu i-am lasat, pentru ca eram la capatul rabdarii. Nu l-am lovit, nu am tipat la el, nu am vrut sa fac nimic de genul asta. Urasc cand ne pun copii in astfel de situatii, parca stiu ca nu te poti face de ras cu ei in public. Esti legat de maini. Singura solutie ar fi fost sa ii iau jocul, dar eu refuz sa cedez la lacrimile lui, in general.

Ma rog, am iesit pana la urma. Cearta si teoria au urmat pe drum pana acasa. S-a linistit, am mancat de pranz, a mancat bine. Am fost la plimbare din nou, apoi a venit partea a doua.

S-a jucat cu niste globuri de plastic, foarte frumoase, am zis ca nu le poate strica/sparge. La un moment dat ma duc la baie si gasesc in cosul de gunoi toate capacelele de la globuri, acelea de unde se agata sforicica pentru pus in pom. Le iau, le spal, si ma duc cu ele la victor. Ii explic pentru ce ne trebuie capacelele, si incep sa le pun inapoi la globuri. el insista sa le puna el. Il las.

Peste ceva vreme mancam din nou, dupa care ma cheama sa imi dea o surpriza ( imi da cateodata diverse lucruri de la el din camera, surpriza) ma asez pe pat… vad globurile, tot golase, fara capacele. Il intreb unde sunt capacelele, si imi explica el cum ca era intuneric la baie si nu a vazut exact unde le-a pus…. Ma duc la baie si constat ca le aruncase in wc de data asta, si trasese si apa…

Nu stiu exact daca m-am enervate sau m-am suparat. Stiu ca am tipat putin la el, el a plans si a pus placa lui obisnuita: nu-mi place cand te superi pe miineeeeeee! cu lacrimile de rigoare. Si am iesit din camera lui.

NU AM INTELES CUM A GANDIT EL TREABA ASTA!!!!! Nu a stiut sa-mi spuna de ce le-a aruncat si a doua oara….nu-mi pasa de globuri, erau globuri de 2 bani, ci sunt pur si simplu socata de faptul ca le-a aruncat si a doua oara…. Nu inteleg…

...dupa doua zile de cand ma chinui sa-mi recuperez parola... mereu incerc sa imi pastrez parola, dar ma enerveaza cu chestii de genul "too weak", care ma forteaza sa mai adaug ceva, si mereu uit...

oricum, incerc sa-mi reiau obiceiul de a scrie pe blog.
nu s-a intamplat nimic deosebit in ultimele 4 luni sau cate au trecut. crestem, invatam lucruri noi, ne adaptam si tot asa.
acum suntem din nou la gradi, tot la grupa mica, dar la alta gradi. e mult mai aproape si mult mai bine. vine mereu cu buline rosii, pe care le lipim pe un caiet, si primeste surprize daca obtine 5 buline rosii in fiecare saptamana.

singura problema e ca se pare ca e cam neascultator, si se uita urat la educatoare cand nu-i convine ceva, si nu face ce nu vrea decat daca e constrans. cunosc foarte bine privirea si atitudinea, dar ce-i pot face? asa e firea lui. il domolesc cat pot, dar foarte incapatanat. si nici nu vreau sa intru prea mult peste caracterul lui.

in rest, cu mancarea am facut progrese greu de sesizat... mai mananca si chestii noi, dar foarte rar. nu-i place mai nimic... eterna poveste.

cam atat. aa, mai nou nu ne mai place Fulger Macqueen cel mai mult, acum ne place de Woody si de Buzz. si urmeaza sa le cumparam de craciun...i le-as cumpara mai devremea, ca deja ma roaga de vreo luna. mi se pare aiurea sa-i aman copilului placerea unei jucarii pe care si-o doreste acum, acum e momentul, acum se uita in fiecare zi la Toy Story.. poate pana la Craciun va descoperi altceva si eu nu am apucat sa-i iau pe Buzz si pe Woody...

in seara asta, pe la 10 fara un sfert, suna telefonul. la telefon, victor: mamiiiiiii, vreau sa dorm cu tineeee!

suspina la telefon.. mi s-a oprit inima, nu-mi venea sa cred ca e baiatul meu...am incercat sa-l linistesc, pentru ca am banuit ca a facut circ cu maica-mea la culcare, a inceput sa planga si a zis: nu mai vreau sa dorm cu tine! vreau sa dorm cu mami! asa ca m-au sunat pe mine macar sa vorbesc cu el...

l-am linistit... apoi am aflat ca a facut baie, i-a facut mamaie masaj, totul bine pana la sters in urechi. acolo s-a rupt filmul, si nu s-a mai putut face nimic...

abia miercuri vine baiatul meu acasa. imi venea sa le spun sa vina maine sa mi-l aduca, dar stiu ca nu se poate...
oricum, maine o sa fie bine. are trambulina, are catei, are curte, are ce face. stiu ca maine nu o sa mai planga dupa mine. dar un sentiment de vinovatie tot ma urmareste...

nu ma refer la film, desi si el e haios...

ma refer la faptul ca victor il spune pe R, cam de vreo 3 saptamani. din ce in ce mai bine, chiar.
cateodata la uita si spune tot cu L. alteori, dupa ce il corectez, spune tot cu L, pentru ca nu suporta de fiecare data sa fie corectat.

mai amuzant este ca nu stie cand sa pun R in loc de L. cred ca asta am de corectat la el. de exeplu, lui Florin, evident ca ii spunea flolin. acum se corecteaza si zice Frorin

ii place, cand vine vorba de R-ul lui, sa spuna poezia cu Rica nu stia sa zica etc.
ii place sa se de exemplu de cat de bine vorbeste el acum, ii spunea unui prieten:
"cand eram mic nu puteam sa spun ardei iute, spuneam adei iute. acum pot sa spun ardei iute "

spre rusinea mea am uitat sa consemnez evolutia limbajului lui. insa tin minte ca asta vara m-a dat pe spate cu o fraza:
"gata cu tigara, imbraca-te si hai sa mergem la plaja" evident, fara R-uri.

este foarte sfatos, cand se intalneste cu copii mereu le spune: nu ai voie asta, nu ai voie aia, vezi cai ai facut nu stiu ce, etc... ma gandesc acum ca poate am stat eu prea mult cu gura pe el. pentru ca multe expresii le are de la mine, ca cel mai mult sta cu mine...

mi-a placut ca a retinut explicatia mea legata de faptul ca nu are voie sa manance ciocolata seara. i-am zis ca ciocolata te agita, si devii ca o mata agatata de tavan cu ghearele. nu stiu ce a fost in mintea mea cand i-am zis asta, dar el a retinut, si cand vine vorba de ciocolata, spune povestea cu ghearele in tavan...

cand pleaca cineva de la noi, are grija sa spuna: pa pa, ai grija, drum bun, si sa asculti de...cineva, vede el, stie exact ce si cui sa spuna de cine sa asculte...pe urma, inchidem usa, si spune multumit: i-am spus toate chestiile...
tot legat de asta, e foarte suparat cand plecam de undeva in graba si nu apuca el sa spuna la revedere. spune: nici macar nu am apucat sa-i spun pa pa...si dureaza sa-l conving ca de fapt a spus, si ca persoana respectiva i-a si raspuns...

cred ca ar trebui sa imi notez cand imi mai aduc aminte cate ceva...

baiatul meu viseaza.
si vorbeste in somn. probabil se intampla mai des decat pot eu constata, pentru ca dorm rar cu el in camera.

prima oara cand l-am auzit zice ceva de genul: "cine a scos pestele asta din apa?" si inca ceva, nu mai tin minte ce... credeam ca vorbeste cu mine si l-am intrebat: ce spui, micu'? evident, nu mi-a raspuns nimic..

in ultima noapte inainte sa ramana la ai mei, a plans in somn, apoi, peste vreo ora, radea in hohote, tot in somn...ce o visa, nu stiu.

daca ii spun seara "vise placute", imi spune: eu nu visez.

da, am copilul acasa...
si, specific lui victor, una calda una rece

adica ieri = zi buna.
- mami, mi-a fost dor de tine, si te iubesc;
- ce bine e acasa cu mami si cu tati; etc, dulcegarii pe care le-a invatat ca pe apa si le toarna stie el cand...
aseara a mancat scrumbie la gratar:
- ce bun e pestele! ce bine e sa mananci!

azi = nu am cuvinte.
nu a mancat de dimineata decat de 2 ori din omleta, dupa care mi-a spus:
-omleta asta are un gust oribil. (!!!)
la pranz a luat o data din galusca, dupa care mi-a spus:
-mie nu imi plac galustile! (!!!! pana azi a mancat galusti cu cea mai mare placere)

la somn...nici vorba...nu mai dorm, nu-mi place sa dorm, nu mai pot sa dorm, nu vreau sa dorm deloc!!!

si ziua inca nu s-a terminat...

ma apuc de scris pe blog.
am facut o pauza cam mare, nici nu stiu exact de ce...
si oricum, o sa schimb profilul un pic. pana la urma, blogul este despre copilul meu, un fel de jurnal online, ca tot nu reusesc sa mai scriu cu pixul pe hartie mai mult de 2 idei...

deocamdata victor a facut 3 ani, acum fix o luna, si e un baietel minunat.
cand se va intoarce acasa de la bunici, voi incepe notarea zilnica a diverselor lui aventuri.

nu stiu cum altfel sa-i zic. vrea sa faca totul singur.orice, striga suparat vito! si plange daca il ajut.

si cea mai tare faza mi s-a parut ieri pe scara blocului. evident, coboara singur, si la ultima treapta ii aluneca putin piciorul si aterizeaza pe ambele picioare in acelasi timp. baiatul meu urca din nou treapta si o coboara corect, de data asta...
m-am uitat la el si nu-mi venea sa cred!
ma tem ca vom avea putin de furca cu partea asta a personalitatii lui, iar daca devine perfectionist (ca banuiesc eu cu cine seamana)...o sa fiu mandra de el, cred :D

dupa paste, cand l-am dus iar la gradi, lui victor iar a inceput sa-i curga nasul. evident, taica-su era agata de tavan de nervi cand a vazut, si ne-am gandit la tot felul de lucruri. in principiu, eram foarte nemultumiti si am cautat cauza. eu m-am gandit ca a facut alergie la ceva. dr ne-a zis ca nu e rosu in gat, deci nu e racit, e altceva. buuun.

miercuri cand l-a dus taticul lui la gradi, a simtit miros de igrasie. si la 5 cand m-am dus eu sa-l iau, am simtit si eu. foarte puternic! dimineata nu se simte asa de tare, dar dupa o zi intreaga...se simtea umezeala si miros de mucegai.

joi l-am dus pentru ultima oara, si noi, parintii lui, am fost la cautat gradinite. am ajuns pana la urma la una unde este si baiatul unei prietene. ea facuse deja turul gradinitelor si se hotarase aici. am mers pe mana ei si azi l-am dus pe victor acolo, sa vada doamnele daca e ok, sa hotarasca daca il primesc, el fiind cu pampers, nu cere la wc, etc. si aici nu e tocmai cresa, e gradinita.

oricum, pana la ora asta nu m-au sunat, deci probleme cu victor nu au avut. abia astept sa ma duc la 5 sa-l iau, sa aflu verdictul. azi a fost prima zi de "examen" a baiatului meu, si sunt tare emotionata si curioasa sa vad cum s-a descurcat.

deci victor, din cauza fostei gradinite, a facut rinita alergica. si am aflat ca nu e singurul care s-a ales cu asa ceva de acolo...nu vreau sa fie toata viata cu batista la nas din cauza asta, asa ca a trebuit sa ne miscam repede. sper sa facem alegerea buna de data asta...

dupa vacanta de paste, iar mergem la scoala.
am dus copilul la gradinita, unde a ramas foarte cuminte, nici macar nu mi-a zis pa, mami...ceea ce m-a cam durut sincer, ma uitam dupa el si nu-mi venea sa cred ce repede pleca de langa mine de mana cu doamna mari...dar ce sa mai fac..
oricum, bine ca a ramas fara probleme, pentru ca de acasa am plecat cu urlete. a vazut chiar inainte de plecare tricicleta si m-a innebunit:tititicaaa! tititicaaaaaa!...am coborat scara blocului in urlete, luat in brate, in masina apropate aruncat ca incepuse sa-mi cada din brate, eu avand si geanta lui cu haine si gentuta cu pachetelul...
dupa aceea evident ca plangea ca nu a urcat singur in masina. l-am dat jos sa urce el, si el a luat-o inapoi plangand spre scara blocului tititicaaaa!!!!! abia l-am convins sa urce iar in masina...

asta e, important e ca pana la urma s-a linistit, micutul.

azi trebuie sa fie prima zi din restul vietii mele...am inceput si al doilea serviciu al meu, adica de fapt o colaborare part time. e complet diferit de slujba mea de profesor, pentru ca aici nu sunt angajatul scolii/directorului/inspectoratului/ministerului, si sunt propriul meu sef.
activitatea e complet alta, desi undeva merg in paralel, pentru ca la ambele eu am niste informatii de oferit, si fiecare face cu ele ce doreste. informatiile sunt legate de ceva ce ne intereseaza pe toti, dar nu acordam atata atentie cat ar trebui: nutritie. domeniul e larg, si eu abia incep sa invat. in acelasi timp, invat ce inseamna independenta financiara si cum sa nu mai fiu sclavul banilor...

intr-un fel totul vine contra firii mele de pana acum, cand eram multumita sa-mi iau salariul, dei cand vedeam cifrele ma apuca asa o lehamite....aici insa trebuie sa muncesc. cat muncesc, atatia bani fac, e simplu.
si pana acum uram sa citesc carti de dezvoltare personala. nu credeam ca un oarecare stie el sa-mi spuna mie despre mine, cum as putea sa fiu daca as vrea. de curand mi-am dat seama ca poate oamenii aia stiu despre ce vorbesc. sau cel putin, pot sa vad daca au dreptate. pana la urma ce as avea de pierdut daca depasesc macar una din barierele mele, si anume aceea cu vorbitul la telefon? pentru ca eu nu sun nici macar sa comand pizza, sau la informatii, sau la cablu... cel mai mult imi place cand raspunde robotul :D

oricum, sper sa iasa ceva din asta. desi primul lucru pe care l-am invatat este ca indoiala naste indoiala. cuvantul "sper" deja inseamna ca nu sunt sigura. deci: stiu ca va iesi ceva de aici, atata timp cat voi face tot ce pot in aceasta directie.

dupa ce a fost plecat cam o luna in tabara pe la toti bunicii, victor s-a intors acasa, la mami si la tati.

suntem tare bucurosi, ca ne-a fost dor de el. ne reintram si noi in normal. hranit, plimbat, culcat, etc.

e mai plin de energie ca niciodata. ar alerga cate o ora prin casa, tot ce vede vrea sa faca el si striga mereu: vito! adica sa faca el singur.
nu suporta sa fie ajutat, si daca fara sa vreau fac ceva cand voia el sa faca, e jale. plange de suparare, trebuie sa desfac si sa-i dau lui sa faca, indiferent ce.

de luni se intoarce la cresa, si sper din tot sufletul sa nu mai vina bolnav de acolo!

am reusit sa fac un inventar destul de complet al vocabularului lui victor. arata cam asa:

1. scaun – cau
2. perna - nani
3. paturica lui de dormit – nani
4. inchide/deschide – ti
5. capac – coco
6. cap – cacu
7. caciula - cacu
8. masina - tutu
9. ninge-ige
10.ploaie – vaia
11.broasca - vava
12.minge –ighe, ighi
13.bec- becu (becul)
14.verde - vete
15.roata - vata
16.ochi- oti
17.ochelari – bau
18.cantec, muzica - lala
19.pitic - titi
20.alba ca zapada – bada
21.pisica - mau
22.copil – bebe
23.urs – mol
24.mar – mal (adica cu a, din sa mergem)
25.tigru - tii
26.rata – paca
27.telefon – au
28.perete - pete
29.arde – ade
30.catel – ham
31.par – pol
32.ceas – ti-tac
33.mana – muna

Dintre cele corecte ar fi:
nani, pat, mami, tati, mamaia, tataia, baie, lapte, apa, buba, aia, caca, pipi, nu, da, unu, doi, tei (trei), patu (patru), cal, ou

Cum se exprima:
-prin expresii care contin cuvinte ca “al lui”, adica:
Bau alu mami – ochelarii lui mami
Apa alu tati – apa/berea lui tati

-propozitia noastra preferata: e gol
mami/tati/tataia eaa-nani (mami, etc doarme)
mami eaa-baie,(mami e la baie)
titi/mau/bebe aa-lala (piticul, etc care canta)
titi aa-bau (piticul cu ochelari)

recunoaste literele A si B

spune cum il cheama:Vito

gata, a inceput. de azi copilul meu urcat prima treapta a sistemului...sau prima a fost bona...sa zicem totusi ca acum incepe totusi sistemul.

adica l-am dus la cresa, mai!

mama mea urma sa vina sa stea cu noi din februrie, insa nu se mai poate. bona mea incepe si ea munca prin martie, asa ca a trebuit sa gasim o solutie. nu am avut chef sa mai caut bona, pentru ca nevoile mele sunt destul de reduse, si nu stiu daca mai gaseam pe cineva ca gabi.

asa ca am cautat gradinita particulara, care sa aiba si sistem de cresa. am gasit, si inca nu prea greu. important e sa ai cu ce sa platesti, in rest, cam de toate gasesti..

azi ne-am dus sa vedem cum e acolo. am sunat initial, si ne-a spus directoarea ca putem merge oricand sa vedem, locuri au, daca ne place vorbim mai multe.

femeile de acolo au zis sa-l lasam pe copil sa vedem daca sta, cum se acomodeaza...si l-am lasat. nu avea nimic pregatit la el, nici pampers, nici sticla cu apa..
a stat victor fara probleme! nu a plans deloc, s-a jucat, a mancat doua feluri de mancare, a dormit...iar la 4, cand s-a dus taticul lui sa-l ia, i s-a comunicat ca victor este pe olita si nu poate fi deranjat :)))) evident ca nu a facut nimic...

nici nu ma asteptam la mai putin din partea lui, ma refer la acomodare. el merge la bona de cateva luni, stie ca ramane undeva si doarme si mananca, si mami vine intotdeauna si il ia acasa. pana, aici, nimic deosebit. sa vedem daca suporta asta iin fiecare zi.

sa vedem cum ne este noua sa stam atatea ore singuri acasa...
sa vedem cum ne descurcam in zilele cand eu am ore pana la 7, mihai vine si el tot la 7, si victor trebuie sa fie adus acasa la ora 5!
sa speram ca nu vor fi foarte multe zile de genul asta...cateva pe luna, dar gasim noi o solutie.

important e ca megem la gradi!

l-am dus pe victor la teatru pentru prima oara, la cenusareasa... concluzia: asteptam sa mai creasca. nu a rezistat mai mult de o jumatate de ora, si asta cu indulgenta... s-a plictisit... era intuneric, era putin spooky dupa parerea mea, dar el oricum nu si-a dat seama. muzica era prea tare... all in all, el nu a inteles nimic. nu stie ce a vazut, asa ca nu are rost sa-l mai chinui cu asta pana nu mai creste putin.

eu nu am vrut sa-mi stresez copilul cu olita, asa ca am ignorat senina toate aluziile referitoare la obiectul cu pricina. ma rog, am cumparat doua olite, una normala, si una in forma de scaunel, decupata la mijloc, cu un recipient cu capac, care se scoate, se goleste si se spala. olita asta-scaunel sta agatata in cui cam de un an, in debara la el in camera. s-a jucat la inceput cu ea o vreme, am incercat eu de cateva ori, dar apoi am renuntat.

ee, si victor, acum 2 zile, se tot chitaia, ba in camera, ba la mine la calculator... pana la urma m-am prins eu ca vrea sa ma duc dupa el in camera lui. m-a dus la usa debaralei, care era inchisa, am deschis-o, si imi tot arata ceva sus. era vorba de olita lui in forma de scaunel .. aia o voia. am pus-o jos, a dat sa se aseze pe ea, s-a ridicat, si se tot chitaia. i-am dat pantalonii si pampersul jos, si am observat ca inca mai picura niste pipi, foarte putin... s-a asezat pe olita 3-4 secunde si apoi a plecat la jucarii.

asa s-a terminat episodul, cu mine cu inima in gat.....de unde pana unde? nu a vazut pe nimeni facand la olita in ultima vreme, am intrebat. ultima lui intalnire cu olita a fost acum 2 luni si ceva, cand a stat cateva zile la tulcea si soacra mea a incercat sa-l invete, fara prea mare succes. sa fi tinut el minte? oare daca ma prindeam cu cateva minute mai devreme ar fi facut in olita, nu in pampers? sa incepem "operatiunea olita" ?

da... eu am reinceput serviciul, asa ca a trebuit sa gasesc pe cineva cu care sa-l las. si am gasit, prin cunostinte, o fata cam de varsta mea, cu un baietel cu o zi mai mare ca victor. e in drumul meu spre scoala, asa ca e foarte simplu pt mine sa-l las acolo.
asa.. impresii:
victor se bucura ca e in compania unui baietel de varsta lui, se cearta pe jucarii, vor fiecare biberonul celuilalt, chestii obisnuite.
a stat fara probleme fara mine, nu a plans, a mancat, a dormit, s-a jucat...
imi place ca e curat, nu sunt lucruri periculoase la indemana, mancarea e buna, ciorba miroase extraordinar..
gabi, bona, il place foarte mult, sau asa vad eu, se inteleg bine. e mai vorbareata ca mine, si poate victor va deveni si el mai prietenos sub influenta ei

singurul lucru de care im pare rau e ca baietelul ei pare sa sufere, cel putin acum, la inceput, din cauza prezentei unui alt copil care ii fura partial atentia mamei lui... e gelos... sper sa se obisnuiasca....

iar eu... mai stau si singura, fara grija lui, desi tot am impresia ca il aud plangand in camera lui, sau dau tv mai incet sa nu-l trezesc.... oricum, dupa ce l-am lasat acolo, si dupa ce mi-am terminat eu treburile, m-am simtit fara rost. na, si acum eu ce fac? unde ma duc? hai acasa totusi, poate mai fac si eu ceva curatenie...


mult mai tarziu...... m-am cam inselat... victor azi nu a mancat si nici nu a dormit la bona. l-am luat de acolo la ora 5 si acum doarme la el in pat....nu e asa usor cum am crezut, o sa avem si noi partea noastra de lupta si adaptare.....

mamaaa (in ultimele cateva zile chiar spune asta cu adresa, cand vine langa mine si vrea ceva)
tata ( a zis mai de mult, insa acum nu mai zice)
apa (destul de rar, nu mi-am dat seama daca e cu adresa sau nu)
daiiiii ( = da-mi)
iteee (spre punga cu biscuiti, sau orice e in zona aia si vrea el)
opaaa (cand se urca in pat)
gata (cand termina biberonul cu lapte si ii pun capacul)
coco ( cand umbla in mana cu un capac care stie el ca trebuie pus la ceva)
( si cand vede gainile)
baaaa (cand se joaca bau-bau) ( si cand se supara pe vreun obiect si da cu el de pamant)
oaaaaau ( in soapta, asa face leutul)
paaaaaa

si cel mai frumos facem noi amandoi spre bec: ridicam mainile, asa ca o rugaciune, lasam capul pe spate si strigam aaaaaaa .... stiu ca nu pare, dar e un moment comic, si toti prieteni se amuza cand ne vad facand asa...

nu stiu, e mult, e putin... oricum, victor vorbeste mult, tot timpul, cu intonatie, tine adevarate discursuri, dar nu inteleg nimic... sper sa inceapa sa ne traduca si noua cat mai curand

cel mai greu imi e mie seara, cand il culc pe victor. in 99,9% din cazuri el adoarme repede, singur, il pun in patut, il pup, noapte buna, paaa, il mai pup si plec, inchid usa si nu se mai aude nimic.

dar in ultima vreme, parca atunci il apuca si pe el alintul cel mai mare... rade la mine, mai ia cu manutele de dupa gat, imi intinde talpile la pupat, zice si el paaaa (am o intonatie anume pentru el pe care el a imitat-o la perfectie) face cu manuta tot in felul lui special... si el paaa, si eu paaa, si mai un pup, mai un "cine e iubitul mic?", un "victor mic si iubit", etc, el iar paaaa, si zambet delicios, si iar ma intorc si il mai pup pe manuta intinsa dupa mine..... si nu as mai pleca. ies aproape plangand din camera, ca doar trebuie lasat copilul sa doarma pana la urma, nu?

imi vine sa-l iau sa doarma cu mine, mai ales in noptile cand sotul lucreaza... dar nu vreau. adica vreau, dar nu vreau....