roxana
sunt multe de spus. fiecare are propriile idei, s-au scis carti nenumarate...si totusi nimeni nu are o reteta finala. pana la urma trebuie sa te adaptezi propriului copil, dar si modului unic in care ai fost tu educat.

este imposibil altfel. citesc o gramada de bloguri si iau din fiecare cate ceva. insa pana la urma eu imi educ copilul asa cum stiu eu. sunt sigura ca fac si greseli, dar sper sa le observ la timp.

o prietena imi spunea ca o mare greseala este sa consideram copilul ca fiind "al nostru", "al meu"... eu insa recunosc ca asa gandesc. pentru mine victor e pur si simplu al meu. uneori nu vrea- sa-l impart cu nimeni, nici macar cu tatal lui. ma uit la el cand doarme, asa cum sunt sigura ca fac toate mamele din lumea asta, si ma simt ca intr-o bula temporala, doar eu si el. parca nu mai are loc nimic langa noi, niciodata. de multe ori ma simt ca si cum as vrea sa-l lipesc de mine, sa-l bag inapoi in burta si sa-l tin acolo.

mai ales cand ma uit in jur. am cateodata impresia ca nu i-am facut niciun bine aducandu-l pe lumea asta, unde nu-l asteapta multe lucruri cu adevarat frumoase. nu stiu cum sa-l protejez de tot ce e rau in jur, sau de tot ce i s-ar putea intampla. imi vine uneori sa-l tin pur si simplu langa mine si gata. imi dau seama cand ies cu el la plimbare, cum strig mereu dupa el: stai langa mine! nu fugi, nu pleca!....in momentele acelea stiu foarte bine ca la un moment dat va trebui sa ii dau drumul si singur...

imi e teama ca-l va calca masina, sau trenul, sau va cadea cu capul de o bordura, sau il va impinge cineva si se va lovi grav, sau se va duce pe malul marii si se va ineca, sau ca va lua bataie, sau ca va fi atras in cine stie ce activitate oculta sau comportament antisocial... imi e teama de absolut orice pentru el

imi dau seama ca vorbesc despre glodul de sare de pe soba, insa nu ma pot abtine sa nu traiesc cu o permanenta teama penru siguranta lui. oare asa simtea si mama mea cand eram eu mica, sau chiar si mai tarziu? cred ca este o consumare inutile pana la urma, daca iti dai seama intr-un final ca lucrurile se vor intampla asa cum se vor intampla, controlul meu este minim intr-o anumita masura.

singurul meu control este asupra modului in care el va gandi. aici e problema. aici trebuie eu sa trasez coordonatele "corecte", cu toate ca nu exista "corect" si "gresit"... cine stie cum o fi bine. eu voi face ce voi crede eu de cuviinta sa-l educ asa cum cred eu ca e bine, sa stie sa faca alegerile potrivite pentru el, cand va putea sa aleaga singur. pana atunci, eu stau de paza...
roxana
nu stiu cum altfel sa-i zic. vrea sa faca totul singur.orice, striga suparat vito! si plange daca il ajut.

si cea mai tare faza mi s-a parut ieri pe scara blocului. evident, coboara singur, si la ultima treapta ii aluneca putin piciorul si aterizeaza pe ambele picioare in acelasi timp. baiatul meu urca din nou treapta si o coboara corect, de data asta...
m-am uitat la el si nu-mi venea sa cred!
ma tem ca vom avea putin de furca cu partea asta a personalitatii lui, iar daca devine perfectionist (ca banuiesc eu cu cine seamana)...o sa fiu mandra de el, cred :D
roxana
dupa paste, cand l-am dus iar la gradi, lui victor iar a inceput sa-i curga nasul. evident, taica-su era agata de tavan de nervi cand a vazut, si ne-am gandit la tot felul de lucruri. in principiu, eram foarte nemultumiti si am cautat cauza. eu m-am gandit ca a facut alergie la ceva. dr ne-a zis ca nu e rosu in gat, deci nu e racit, e altceva. buuun.

miercuri cand l-a dus taticul lui la gradi, a simtit miros de igrasie. si la 5 cand m-am dus eu sa-l iau, am simtit si eu. foarte puternic! dimineata nu se simte asa de tare, dar dupa o zi intreaga...se simtea umezeala si miros de mucegai.

joi l-am dus pentru ultima oara, si noi, parintii lui, am fost la cautat gradinite. am ajuns pana la urma la una unde este si baiatul unei prietene. ea facuse deja turul gradinitelor si se hotarase aici. am mers pe mana ei si azi l-am dus pe victor acolo, sa vada doamnele daca e ok, sa hotarasca daca il primesc, el fiind cu pampers, nu cere la wc, etc. si aici nu e tocmai cresa, e gradinita.

oricum, pana la ora asta nu m-au sunat, deci probleme cu victor nu au avut. abia astept sa ma duc la 5 sa-l iau, sa aflu verdictul. azi a fost prima zi de "examen" a baiatului meu, si sunt tare emotionata si curioasa sa vad cum s-a descurcat.

deci victor, din cauza fostei gradinite, a facut rinita alergica. si am aflat ca nu e singurul care s-a ales cu asa ceva de acolo...nu vreau sa fie toata viata cu batista la nas din cauza asta, asa ca a trebuit sa ne miscam repede. sper sa facem alegerea buna de data asta...
roxana
dupa vacanta de paste, iar mergem la scoala.
am dus copilul la gradinita, unde a ramas foarte cuminte, nici macar nu mi-a zis pa, mami...ceea ce m-a cam durut sincer, ma uitam dupa el si nu-mi venea sa cred ce repede pleca de langa mine de mana cu doamna mari...dar ce sa mai fac..
oricum, bine ca a ramas fara probleme, pentru ca de acasa am plecat cu urlete. a vazut chiar inainte de plecare tricicleta si m-a innebunit:tititicaaa! tititicaaaaaa!...am coborat scara blocului in urlete, luat in brate, in masina apropate aruncat ca incepuse sa-mi cada din brate, eu avand si geanta lui cu haine si gentuta cu pachetelul...
dupa aceea evident ca plangea ca nu a urcat singur in masina. l-am dat jos sa urce el, si el a luat-o inapoi plangand spre scara blocului tititicaaaa!!!!! abia l-am convins sa urce iar in masina...

asta e, important e ca pana la urma s-a linistit, micutul.

azi trebuie sa fie prima zi din restul vietii mele...am inceput si al doilea serviciu al meu, adica de fapt o colaborare part time. e complet diferit de slujba mea de profesor, pentru ca aici nu sunt angajatul scolii/directorului/inspectoratului/ministerului, si sunt propriul meu sef.
activitatea e complet alta, desi undeva merg in paralel, pentru ca la ambele eu am niste informatii de oferit, si fiecare face cu ele ce doreste. informatiile sunt legate de ceva ce ne intereseaza pe toti, dar nu acordam atata atentie cat ar trebui: nutritie. domeniul e larg, si eu abia incep sa invat. in acelasi timp, invat ce inseamna independenta financiara si cum sa nu mai fiu sclavul banilor...

intr-un fel totul vine contra firii mele de pana acum, cand eram multumita sa-mi iau salariul, dei cand vedeam cifrele ma apuca asa o lehamite....aici insa trebuie sa muncesc. cat muncesc, atatia bani fac, e simplu.
si pana acum uram sa citesc carti de dezvoltare personala. nu credeam ca un oarecare stie el sa-mi spuna mie despre mine, cum as putea sa fiu daca as vrea. de curand mi-am dat seama ca poate oamenii aia stiu despre ce vorbesc. sau cel putin, pot sa vad daca au dreptate. pana la urma ce as avea de pierdut daca depasesc macar una din barierele mele, si anume aceea cu vorbitul la telefon? pentru ca eu nu sun nici macar sa comand pizza, sau la informatii, sau la cablu... cel mai mult imi place cand raspunde robotul :D

oricum, sper sa iasa ceva din asta. desi primul lucru pe care l-am invatat este ca indoiala naste indoiala. cuvantul "sper" deja inseamna ca nu sunt sigura. deci: stiu ca va iesi ceva de aici, atata timp cat voi face tot ce pot in aceasta directie.
roxana
dupa ce a fost plecat cam o luna in tabara pe la toti bunicii, victor s-a intors acasa, la mami si la tati.

suntem tare bucurosi, ca ne-a fost dor de el. ne reintram si noi in normal. hranit, plimbat, culcat, etc.

e mai plin de energie ca niciodata. ar alerga cate o ora prin casa, tot ce vede vrea sa faca el si striga mereu: vito! adica sa faca el singur.
nu suporta sa fie ajutat, si daca fara sa vreau fac ceva cand voia el sa faca, e jale. plange de suparare, trebuie sa desfac si sa-i dau lui sa faca, indiferent ce.

de luni se intoarce la cresa, si sper din tot sufletul sa nu mai vina bolnav de acolo!