ocupatia mea preferata pe net mai nou este sa merg din blog in blog... sa intru sa vad cine pe cine citeste... si tot asa. ma simt ca si cum as fi invizibila si ma strecor in viata oamenilor si ma uit la ei fara ca ei sa stie. cu toate ca un blog nu e tocmai privat, intim si sincer, tocmai pentru ca stim ca altii ne pot citi... scriem cu responsabilitate fata de cititori, sau tocmai, cu o lipsa de responsabilitate, mai mult sau mai putin fortata... nimeni nu e cu adevarat sincer pe blog... sinceritatea inceteaza cand optezi pentru "public"

oricum, in seara asta am avut un soc. am dat de un blog care mi-a placut:
http://dalevietiivaluri.blogspot.com/?zx=e045e65fb9530b16

apoi m-am uitat cine o mai citeste pe fata asta, si am dat de el:
http://misoginu.blogspot.com/

apoi m-am uitat pe cine citeste el si am dat de el:
http://www.princartier.com/

oare oamenii astia se cunosc? au ceva in comun? nici nu stiu ce m-a socat mai tare...sensibilitatea fetei in contrast cu vulgaritatea din comentariul lasat la misogin.... ideile misoginului, care mi-au adus aminte de un personaj din negura adolescentei mele.... vulgaritatea complet gratuita a celui din cartier, care este citit de misogin.... nu stiu, ar mai fi, nu am aprofundat lectura blogurilor, dar am fost uimita de oamenii astia.... am salvat link-uri, dar nu stiu daca o sa-i mai citesc.... trist, foarte trist... sau doar am eu o stare trista...

eu nu am vrut sa-mi stresez copilul cu olita, asa ca am ignorat senina toate aluziile referitoare la obiectul cu pricina. ma rog, am cumparat doua olite, una normala, si una in forma de scaunel, decupata la mijloc, cu un recipient cu capac, care se scoate, se goleste si se spala. olita asta-scaunel sta agatata in cui cam de un an, in debara la el in camera. s-a jucat la inceput cu ea o vreme, am incercat eu de cateva ori, dar apoi am renuntat.

ee, si victor, acum 2 zile, se tot chitaia, ba in camera, ba la mine la calculator... pana la urma m-am prins eu ca vrea sa ma duc dupa el in camera lui. m-a dus la usa debaralei, care era inchisa, am deschis-o, si imi tot arata ceva sus. era vorba de olita lui in forma de scaunel .. aia o voia. am pus-o jos, a dat sa se aseze pe ea, s-a ridicat, si se tot chitaia. i-am dat pantalonii si pampersul jos, si am observat ca inca mai picura niste pipi, foarte putin... s-a asezat pe olita 3-4 secunde si apoi a plecat la jucarii.

asa s-a terminat episodul, cu mine cu inima in gat.....de unde pana unde? nu a vazut pe nimeni facand la olita in ultima vreme, am intrebat. ultima lui intalnire cu olita a fost acum 2 luni si ceva, cand a stat cateva zile la tulcea si soacra mea a incercat sa-l invete, fara prea mare succes. sa fi tinut el minte? oare daca ma prindeam cu cateva minute mai devreme ar fi facut in olita, nu in pampers? sa incepem "operatiunea olita" ?

azi a fost luni, si parca a fost mai bine la scoala... atmosfera mai calda, mai vesela...incepe sa rasara soarele...cu toate ca azi in constanta a plouat rau, iar s-au inundat strazile si s-a circulat infernal, iar eu am fost in trafic de la 9 dimineata cam in permanenta...

mda, poate o sa fie bine, totusi. singura mea nemultumire este ca in scoala nu exista loc de fumat. sincer, nu inteleg de ce s-a votat legea cu interzicerea fumatului in institutii. nu este ilegal sa fumezi, nu? din cate stiu eu, nu te ia politia ca iti aprinzi tigara. deci, nu e ilegal. atunci e discriminare!! de ce nu s-a votat o lege sa oblige institutiile sa creeze un spatiu destinat fumatorilor, fie si o debara cu un geam. de ce sa ies eu pe ploaie sa fumez? bun, nefumatorii pot zice, cum de altfel mi-a si zis astazi cineva, ca ma pot lasa, sau pot sa nu fumez la scoala... de ce, frate, e ilegal???? sincer, nu inteleg.

si culmea, sunt in minoritate. n-am vazut pe nimeni inca sa fumeze. probabil din acest motiv nici nu exista loc de fumat, pentru ca dincolo, unde jumatate erau fumatori, s-a infiintat o cancelarie de fumatori. ma rog, era in corpul sin spatele curtii, traversai curtea, ploaie, ninsoare, dar daca tineai mortis sa tragi un fum, o puteai face stand pe un scaun si folosind o scrumiera...

serios, nu tin neaparat sa suflu fum in nasul nefumatorilor, dar atata timp cat nu este ilegal, ar trebui sa am voi sa fumez, daca asta vrea muschiul meu, nu? par foarte razboinica, dar presimt ca voi fuma la usa scolii, pe unde intra si elevii, care nu au intrare separata... asta cel putin in prima luna... apoi voi renunta... adica voi fuma acasa si gata... ce mare nenorocire pana la urma, nu? si totusi, ma simt discriminata si minoritara..


edit: culmea, cand am postat, a aparut un anunt google: esti fumator si vrei sa te lasi de fumat? da ce-aveti, frate cu mine? asta-i culmea! NU, NU VREAU, E CLAR?

sincer nu imi place... nici nu stiu exact ce. scoala, colegii cei noi, directoarea adjuncta/temporar principala... faptul ca il las pe victor la bona, ca nu doarme si nu mananca de fiecare data, ca deja parca nu mai am timp, brusc s-au imputinat orele de stat acasa.... sincer nu stiu ce nu imi convine.

cand eram gravida lumea ma intreba daca o sa stau 2 ani acasa. eu spuneam de fiecare data "normal, primii 2 ani sunt cei mai importanti, copilul trebuie sa creasca langa mama lui, sa primeasca primele lectii de viata, bla bla bla" . imi mai spunea cate o mamica: da, asa e , dar o sa vezi ca o sa te plictisesti... ma uitam la ea si ma gadneam in sinea mea: ce tampita, cum sa te plictisesti cu copilul acasa.....

nu e neaparat vorba de plictiseala cu copilul, ci de izolare. si nu neaparat izolare de adulti, pentru ca ai parte de intalniri cu mamici, cu prieteni, in principiu viata e la fel... dar ceva se schimba iremediabil. e un nou statut, de mama... si dupa o vreme incepi sa te gandesti: stai asa, parca eu mai eram si altceva in afara de mama... si atunci vrei sa iesi din rutina de mama cu copil...eu cel putin imi doresc de cateva luni sa ma intorc la servici. dar in acelasi timp stiam ca voi merge in alt loc, voi avea alti colegi, alta atmosfera... ma temeam.

si cum de ce te temi nu scapi, in ultimele zile am avut parte de rezultatele gandirii negative: nu imi place la servici si ma simt vinovata ca imi duc copilul la altcineva sa aiba grija de el, si nimeni nu se descurca la fel de bine ca mine, nimeni nu stie axact ce vrea si cand, nimeni nu ii cunoaste limbajul corpului ca mine, nimeni nu reuseste sa-l faca sa manance sau sa-l culce ca mine, nimeni nu e mama lui in afara de mine... iar eu plec de langa el ca sa ma duc intr-un loc unde nu ma simt bine si ma gandesc la el...

da... eu am reinceput serviciul, asa ca a trebuit sa gasesc pe cineva cu care sa-l las. si am gasit, prin cunostinte, o fata cam de varsta mea, cu un baietel cu o zi mai mare ca victor. e in drumul meu spre scoala, asa ca e foarte simplu pt mine sa-l las acolo.
asa.. impresii:
victor se bucura ca e in compania unui baietel de varsta lui, se cearta pe jucarii, vor fiecare biberonul celuilalt, chestii obisnuite.
a stat fara probleme fara mine, nu a plans, a mancat, a dormit, s-a jucat...
imi place ca e curat, nu sunt lucruri periculoase la indemana, mancarea e buna, ciorba miroase extraordinar..
gabi, bona, il place foarte mult, sau asa vad eu, se inteleg bine. e mai vorbareata ca mine, si poate victor va deveni si el mai prietenos sub influenta ei

singurul lucru de care im pare rau e ca baietelul ei pare sa sufere, cel putin acum, la inceput, din cauza prezentei unui alt copil care ii fura partial atentia mamei lui... e gelos... sper sa se obisnuiasca....

iar eu... mai stau si singura, fara grija lui, desi tot am impresia ca il aud plangand in camera lui, sau dau tv mai incet sa nu-l trezesc.... oricum, dupa ce l-am lasat acolo, si dupa ce mi-am terminat eu treburile, m-am simtit fara rost. na, si acum eu ce fac? unde ma duc? hai acasa totusi, poate mai fac si eu ceva curatenie...


mult mai tarziu...... m-am cam inselat... victor azi nu a mancat si nici nu a dormit la bona. l-am luat de acolo la ora 5 si acum doarme la el in pat....nu e asa usor cum am crezut, o sa avem si noi partea noastra de lupta si adaptare.....