roxana...
am fost si eu la mall baneasa. wooooooaw... ce mai mall! ce-o fi asa deosebit la el nu stiu. adica e mai mare, are mai multe magazine, are aleile denumite: fashion street, glamour street, bullshit street, ca sa zic asa, ca nu e nimic nou pe nicaieri. da, arata bine, ma tot asteptam sa dau de vreo monica columbeanu, dar e un mall ca toate celelalte, in esenta lui. adica cu fitze. m-am distrat putin ca se filma o emisiune cu mihaela radulescu si am vazut si eu pe viu cum arata. mi-a placut un magazin cu ciocolata si diverse uleiuri si esente. aa, si intr-un magazin de parfumuri m-am mai distrat, ca era un vanzator gay, clar. am stat cu el sa-mi arate diverse arome numai ca sa-l aud vorbind si sa-i privesc mimica. mereu mi-am dorit sa cunosc persoane gay, mi se par fascinante.
dar cel mai frumos lucru pe care l-am vazut acolo a fost un inger. adica o fata imbracata in inger, cine stie de unde venea si unde se ducea, si a trecu pe langa noi cu niste aripi mari si albe, foarte frumoasa, micuta, chiar parea un inger :D..... nu prea mergea cu peisajul.
dar pot sa spun ca am fost la mall.
Etichete: 1 comentarii | | edit post
roxana...
aproape zilnic. nu sunt eu cel mai tare sofer de pe sosele, nu depasesc dacat daca sunt foaaaarte sigura, dar ma pot duce de colo pana dincolo, unde am treaba. si am schimbat perspectiva. serpentinele care ma duc la ai mei acasa, serpentine care ma ingrozeau ca pasager... le urc si le cobor fara probleme. eram sigura ca nu le voi putea invinge niciodata. si totusi, cand te ajuta masina... si nici masina nu mi se mai pare atat de mare acum. si nici nu ma enervez in trafic, si nici daca ma injura alti soferi ca merg incet. adica merg cu viteza legala, iar in afara orasului merg cu 10% mai putin decat ceilalti :)) adica de obicei in spatele meu este coloana. dar am mamaligile in geam si asta e. cine vrea si poate sa ma depaseasca, e liber s-o faca. eu am si copil in masina de obicei, asa ca sunt prudenta. desi am impresia ca o sa imi treaca repede...
roxana...
adica eu cu masina, alaturi de toti nebunii. ca incepator intr-un oras cum e constanta, e putin infricosator. nu sunt eu cea mai sperioasa persoana, si mi-am si impus sa am curaj sa merg cu masina. dar soferii astia sunt, marea majoritate, nebuni. zici ca nu le pasa -nu neaparat de masina lor, sau a mea - dar, asa... de ei, de viata lor, de viata altora... adica, sunt la televizor zeci de accidente zilnic. si totusi, a doua zi...altul face aceeasi manevra, acelasi accidenat... zici ca e o moda... ideea era ca azi m-a lovit unul. si nu era vina mea, am intrebat si eu prieteni soferi, ca de!, poate eu nu am fost pe faza.. nu! nu a fost vina mea. prostul a iesit din sens unic, intr-un drum cu prioritate, paralel cu o alta masina, deci fara vizibilitate... eu am mers linistita, eram si in rampa... special ma uitasem dupa semnul cu prioritate...si ma lovest ala in fund!!! am simtit ca imi fuge fundul doar putin, dar am trecut de el. opresc... ma uit in spate....el s-a dus pe drumul lui, ii mai trebuia carnetul, cred. ce sa mai fac? am aripa putin infundata... dar oricum masina noastra e obisnuita cu asa ceva, oricum e ea peticita in mai multe locuri, ca si al meu sot face din astea.
dar ma simt mandra...am avut un accident... si am visat azi-noapte ca ma oprea politia, am visat exact strada aia...poate pentru ca stiam ca trebuie sa ajung acolo si m-am tot gandit cum sa ocolesc s-o evit. si am hotarat sa merg totusi pe acolo... si visul parca s-a adeverit, dica ceva s-a intamplat...
si asa eu cu masina. dar nu ma doboara pe mine asa ceva :))))

aa, si in spatele meu era o ambulanta...
roxana...
adica am si eu permis de conducere, ca pana acum am condus cu dovada, chiar si expirata...dar de azi.... sunt si sofer, am si semne de incepator... ma descurc. e destul de interesant sa conduci o chestie metalica cu 4 roti, cu motor, etc, de dimensiuni mai mari ca propria ta persoana, iar ca greutate, ce sa mai zic! mie mi se pare...ireal! eu! conduc! ... si inca nu am lovit pe nimeni!!!!! sper sa nu fie cazul, ca as vrea sa tin mai multa vreme permisul asta european...are o gaura cu imaginea mea pe el pe o hartie transparenta...ma rog :))... m-a costat ceva nervi pana l-am obtinut, iar acum trebuie sa profit de el. aa, si o prietena mi-a zis ca am noroc ca sunt blonda, ca se feresc soferii de mine :)) adica "las-o si pe proasta asta!" asta e, inca o blonda la volan... si totusi, ati vazut la stirile noastre cu accidente rutiere, sa se fi produs vreunul din vina vreunui sofer-femeie? eu nu...
roxana...
dar plictiseala ne omoara....


nu ca m-ar plictisi copilul, nu... saracu', mereu face ceva nou si intersant, si precis alt copil nu a mai facut asa ceva...
dar mereu fac acelasi lucru... mancare copilu', plimbat copilu', schimbat copilu', jucat cu copilu', culcat copilu', baie copilu' si asa mai departe...
colac peste pupaza (alta expresie pe care nu o inteleg) sunt la tara. adica intr-un sat, chiar pe un varf de deal. si nu foarte departe de oras, la 15 km. dar sunt tare lungi cand nu ai cum ajunge acolo. as putea fi si la 150, tot aia e. sunt imobilizata si nu sunt obisnuita. am permis dar nu am masina sa o conduc, sa ma pot misca in voie. ma simt ca si cum stiu sa vorbesc, da nu am voce. si asta chiar am patit odata, si ca profesoara e foarte ciudat. scriam pe tabla la fiecare clasa la care intram :"nu am voce azi". normal ca toti radeau si nu le venea sa creada "chiar deloc???" NU! a fost o experienta foarte ciudata... acum e la fel de frustrant, dar parca si mai si. macar la ore puteam scrie pe tabla...tot asa as putea sa fac cumparaturi online, daca ma gandesc bine, dar nu e la fel de distractiv ca un "carfurit" adevarat, ca sa citez pe cineva.
asa ca stau si pazesc muncitorii... si copilul:

roxana...
iar am parte de muncitori. sunt sefa de santier, cum s-ar spune, desi ce am eu de facut este sa le pun masa. iar ei sapa gropi si cara pamant. facem o baie la casa alor mei. lucru foarte important. oricat m-as considera eu de fara fite, tot am nevoie de un scaun de wc. si de un dus.... nu cred ca astea-s fite, dar am nevoie de ceva civilizatie. sa ma spal si eu la o chiuveta, sa am si eu un loc de pus periuta de dinti, sa vad hartia igienica pusa pe ceva igienic....ca altfel, degeaba se mai numeste asa, nu? sa pot trage apa la wc... asta mi se pare ciudat la un wc in curte. iti faci treaba, iti ridici pantalonii sau iti cobori fusta, dupa cum e cazul si.... pleci ! pai daca faci asa ceva intr-o baie la bloc....
roxana...
acum nu sunt la mine acasa, nu sunt la calculatorul meu. deci nu mai am "favorites center" asa ca mi-a fost foarte greu sa ajung din nou aici. iar nu stiam cont, parola, numele blogului, ce mai, eram de toata rusinea. pana la urma am reusit cumva. ma si vedeam facand un blog temporar. nu ca as avea cine stie ce de spus. dar uite, mai apare cate o idee noua.

de exemplu azi am condus. pe autostrada. si cu masina despre care tatal meu spunea ca e greu de condus, etc. sa zicem ca m-am facut ca nu inteleg ca nu ii venea sa-mi dea pe mana masina lui cea noua. azi insa s-a indurat si pot spune ca m-am descurcat onorabil... in afara de faptul ca pe urma am intrat pe un deal cu serpentine si cu niste curbe in ac de par 9 ce o mai insemna si asta) si la una din ele - foarte stransa si luata pe banda 1 ca pe a doua erau tiruri - mi s-a oprit motorul. am tras frana de mana, am oprit in inima curbei... si a trecut taica-meu la volan. asa s-a terminat experienta de azi, cu incurajarile de rigoare si sfaturile pe masura....


sa incerc si o poza recenta

roxana...
acum stam cat de cat in picioare, asa ca vreau sa ne laudam putin







roxana...
iar dau luni de permis....adica, dau orasul, ca sala am luat-o azi....eu pic la oras, nu la sala ca majoritatea. oare ce spune asta despre abilitatile mele de conducator auto? am picat de doua ori pana acum. oare nu sunt facuta sa conduc? si eram asa convinsa ca o sa fiu un sofer excelent! cred ca e cazul sa revin la realitate...instructorul meu zice ca ar trebui sa iau, conduc bine, etc. oare ce ar putea sa spuna bietul om, doar el m-a invatat.. dar eu iar vin cu dosarul in mana... cineva imi zicea ca trebuie sa dau bani, ca majoritatea asa fac. oare asta sa fie explicatia accidentelor de pe soselele tarii noastre? soferi nepriceputi si politisti corupti? eu tin totusi sa iau permisul 'pe bune'. cred insa ca daca pic iar o sa intru si eu in randul celorlalti...
roxana...
adica oamenii care fac chestii prin casa ta: instalatori, electricieni, constructori... fiecare pare bun atunci cand iti lucreaza. fiecare se da priceput... pe urma te trezest ca iti curge coloana la calorifere cand verifica aia caloriferele... il chemi pe marian, care le-a pus. vine, repara ceva, isi cere scuze ca ti-a creat neplaceri, si speri sa nu mai curga nimic. peste o saptamana iar curge, alta coloana. chemi alt instalator, pe florin, ca de primul te-ai convins. vine si ala, repara, pleaca, seara iar curge, chemi pe altul, pe cristi (care sincer, parae putin dus cu pluta) si tot asa. sa ramai fidel meseriasului? fiecare vine si spune ce prost a lucrat cel dinaintea lui, ca putea sa fac asa si pe dincolo, sa puna ceva si nu mai stiu ce altceva. tu ce sa zici? nu esti meserias. tu doar te gandesti ca tot ii curge jos la alimentara prin tavan si iar o sa vina sa iti spuna, de parca tu nu stii.... dar meseriasul face treaba! oare trebuia sa raman fidela primului instalator? macar ala nu mai cerea bani, de jena. asa, alti bani....

tocmai a plecat ultimul, cristi... nu a rezolvat nimic... dar nici bani nu a luat, pentru ca era putin cam retardat.. i-am zis sa ma astepte 2 secunde sa ma duc sa schimb niste bani la alimentara... si el plecase :))) poate si-a dat seama ca oricum nu merita nimic, pentru ca tevile tot curg?... jos la alimentara... acum trebuie sa ma duc sa iau si niste paine... noroc ca patronul e de treaba si ne intelege... dar pana cand? diseara vine sotul cu alt instalator, poate rezolva definitiv problema...
intre timp copilul plange, ca nu prea ai timp de el si nici nu vrei sa stai mereu cu el in brate (probleme de educatie, alta data)



si stai asa:
Etichete: 0 comentarii | | edit post
roxana...
cineva imi spunea odata ca ea nu vrea copii, ca atunci cand apar copiii, gata 's-a terminat totul'...sunt convinsa ca multe femei cred asta. si intr-o oarecare masura chiar asa si este. se termina multe lucruri. dar incep altele. nu se termina viata, se termina viata asa cum era ea pana atunci. dar daca o femeie chiar crede ca nu merita sa faci copii, nu va face, si daca va face va trai exact asa cum crede (eu mai cred ca in starile de spirit autoinduse)

si multe lucruri se termina, dupa cum am spus. de ex, daca nu ai parinti sau socrii in acelasi oras (cum este cazul meu) s-a terminat cu iesirile in oras cu sotul si cu prietenii... mai poti iesi cu fetele, numai daca sotul e acasa, si daca ai incredere sa-l lasi cu copilul, ceea ce nu e cazul meu, din fericire (cu toate ca la inceput nu prea imi venea sa-l las sa se ocupe de copil.... si am o intamplare drept exemplu:

renovam apartamenul. eram amandoi cu copilul la apartament, cu omul care ne-a facut mobila, sa ii spunem ce dorim. mai exact, eu sa ii spun ce doresc, pentru ca eu am conceput mobila prin casa. cum nu ne-am asteptat sa dureze mai mult de 3 ore, nu am luat cu noi mancare pt copil si pampers. asa ca sotul s-a dus cu el acasa, unde locuiam, sa ii dea sa manance, etc. am ajuns si eu acasa dupa inca 3-4 ore(!!!!!!!). sotul pleca la munca... 'i-ai schimbat pampersul?' 'nu, m-am uitat la el si era uscat' buuuun. sa ma uit si eu.. copilul era mai greu cam cu 1 kg... pampaersul plin, neschimbat de aproape 7 ore!! era uscat, ce-i drept, pentru ca pampersii astia chiar sunt buni...'curat si uscat' dar pliiiin... am ras de el si a invatat pe urma sa verifice greutatea pampersului si oricum, cam la 4 ore trebuie schimbat :)))))


cred ca sunt putin off-topic
ce s-a schimbat cel mai mult... pai, exista un nou membru al familiei. toate planurile pe care le faci trebuie sa tina cont si de el. si cand plecam pe undeva, porbagajul e plin de efectele lui, noi... strictul necesar, ce mai are loc pe langa...

programul unei mame se raporteaza mereu la orele de masa ale copilului, la orele de somn, de plimbare de joaca, etc. si chiar si cu un copil cuminte ca al meu, care adoarme la 9 seara si nu se mai trezeste pana la 7, tot nu poti sa iesi cu sotul in oras seara...doar nu lasi copilul singur acasa...

se mai schimba peisajul stradal. brusc, observi cati copii sunt pe strada, cati sunt deoseama cu al tau, cati tatici/bunici ies cu copii la plimbare.

apare locul de joaca, unde te intalnesti cu alte mamici, mai schimbi impresii.... unele, ca mine, sunt mai rezervate. eu niciodata nu am fost fan bebelusi, si nici acum nu pot sa spun ca sunt. imi place el meu, dar de fel am ramas detasata de alti bebelusi. nu o sa ma vezi niciodata giugiulind copilul altuia.

se mai schimba topicurile de conversatie. sunt mame care vorbesc numai despre ce au mai facut copiii lor. eu una nu am suportat asta niciodata si incerc sa ma abtin. daca sunt intrebata, raspund, elaborez putin si gata. incerc sa nu imi plictisesc prietenii, care stiu, il plac pe victor, dar vor sa mai vorbeasca si despre altceva cu mine.
nu se termina viata. dar trebuie sa recunosc ca se schimba. eu zic ca in bine, si consider copilul o mare implinire. te obliga brusc la responsabilitate. nu e un animal de casa, pe care il mai lasi si nemancat daca nu ai timp sa ii cumperi mancare, ii dai acolo, ceva-ceva. daca vrea sa se joace, nu il impingi cu piciorul si-i spui: nu am chef acum de tine. e un om mic de tot, care depinde foarte mult de tine, mai ales acum in primii ani. de aceea eu voi sta in concediu atat cat imi permite legea...

si ar mai fi multe de spus... cu alta ocazie. deocamdata, pun si 2 poze de azi.
roxana...






e important sa ai asa ceva. al nostru s-a stricat acum o luna si am suferit tare de tot ca nu am putut sa-i fac baiatului poze... acum am imprumutat unul si i-am facut azi muuulte poze si filmuletze. ca o mama incantata ce ma aflu. asa ca, poze de azi.
roxana...
eu sunt convinsa ca baiatul meu e cel mai frumos din lume. i-am luat chiar si un body care spune asta...dar si o alta mama are precis un body identic. deci in mod clar nu e al meu cel mai frumos. poate nici al ei. poate mama celui mai frumos baiat din lume nici nu are un body care sa spuna asta :))))))))

m-am uitat la finutul meu David cand avea 2-3 zile. mi s-a parut rosu si umflat la fata. am zis in gandul meu ca baiatul meu nu a fost niciodata asa. si m-am dus acasa sa ma uit pe pozele de cand victor avea cateva zile... surpriza! era rosu si umflat! mi s-a facut putin jena cand mi-am amintit de zilele acelea cand intrebam pe toata lumea: nu-i asa ca-i frumos? normal ca ziceau ca da! (cea mai sincera a fost sabina, care a zis: 'da, atat cat poate sa fie de frumos un bebelus', motiv pentru care m-am suparat putin pe ea, convinsa fiind eu ca putea face si ea efortul sa imi spuna ca e superb) ei bine, si nu era asa de frumos!!!! nici macar mie nu mi s-a mai parut! era rosu si umflat la fata, apoi a facut o eruptie si ii dadeam cu crema pe fata... dar mie mi se parea superb, si imi aduc si acum aminte cum ma uitam la el si simteam ca mi se sparge inima de dragoste pentru el...... si acum e la fel. acum chiar e frumos (subiectiv vorbind), acum are expresii, rade, plange, vorbeste cu noi, cu jucariile (numai el stie ce spune, dar o sa se hotarasca el sa ne traduca intr-o buna zi).... trec pe la el seara inainte sa ma duc la culcare, cand el doarme deja de ore bune, il mangai putin ii zambesc... el doar se stramba putin ca l-am deranjat, apoi il las sa doarma...
roxana...






roxana...















roxana...
despre victor vreau sa povestesc ceva: (oricum probabil el va fi personajul principal in piesa asta)... a inceput sa misune prin camera lui. acum trebuie sa deschid cu grija usa, ca nu stiu niciodata unde a mai migrat. si in ce pozitie. uneori il gasesc la 1 metru de unde il pun, dar tot in fundulet. o vreme m-am tot intrebat cum face. oare se deplaseza pe fund? si acum stiu ca o vreme asa a facut. sare in fund, se trage, incet-incet... tare distractiv de urmarit. dar azi am mai observat ceva. din pozitia pe burta... nu stiu cum a facut, s-a ridicat pe genunchi, si-a bagat un piciorus sub el... s-a sprijinit in maini bine de tot si s-a ridicat in fundulet. apoi eu am strigat: bravo, mamicule! ce baiat destept! el nu parea impresionat, s-a uitat la mine un pic mirat apoi si-a vazut de treaba. eu l-am pupat ca o leoaica mandra de puiul ei. si gata evenimentul. in afara de telefonul dat leului ( a se citi: tatalui baiatului :D) sa-l anunt de marea realizare a puiului. si el a fost incantat.
dar puiul? pentru el este evolutie in plan motor (sau motric, imi scapa acum, tot neuronul e de vina) si atat. pentru noi este un maaare eveniment, despre care am de gand sa ii anunt si pe bunici in curand......of, suntem parinti de-acum.
roxana...
se numeste 2 pentru ca primul, desi nu se numea disponibilitate 1, a devenit imposibil de accesat de catre neuronul meu labil psihic, la 7 luni si ceva de la nasterea baiatului. asa ca, s-a nascut si 2-ul.