cineva imi spunea odata ca ea nu vrea copii, ca atunci cand apar copiii, gata 's-a terminat totul'...sunt convinsa ca multe femei cred asta. si intr-o oarecare masura chiar asa si este. se termina multe lucruri. dar incep altele. nu se termina viata, se termina viata asa cum era ea pana atunci. dar daca o femeie chiar crede ca nu merita sa faci copii, nu va face, si daca va face va trai exact asa cum crede (eu mai cred ca in starile de spirit autoinduse)

si multe lucruri se termina, dupa cum am spus. de ex, daca nu ai parinti sau socrii in acelasi oras (cum este cazul meu) s-a terminat cu iesirile in oras cu sotul si cu prietenii... mai poti iesi cu fetele, numai daca sotul e acasa, si daca ai incredere sa-l lasi cu copilul, ceea ce nu e cazul meu, din fericire (cu toate ca la inceput nu prea imi venea sa-l las sa se ocupe de copil.... si am o intamplare drept exemplu:

renovam apartamenul. eram amandoi cu copilul la apartament, cu omul care ne-a facut mobila, sa ii spunem ce dorim. mai exact, eu sa ii spun ce doresc, pentru ca eu am conceput mobila prin casa. cum nu ne-am asteptat sa dureze mai mult de 3 ore, nu am luat cu noi mancare pt copil si pampers. asa ca sotul s-a dus cu el acasa, unde locuiam, sa ii dea sa manance, etc. am ajuns si eu acasa dupa inca 3-4 ore(!!!!!!!). sotul pleca la munca... 'i-ai schimbat pampersul?' 'nu, m-am uitat la el si era uscat' buuuun. sa ma uit si eu.. copilul era mai greu cam cu 1 kg... pampaersul plin, neschimbat de aproape 7 ore!! era uscat, ce-i drept, pentru ca pampersii astia chiar sunt buni...'curat si uscat' dar pliiiin... am ras de el si a invatat pe urma sa verifice greutatea pampersului si oricum, cam la 4 ore trebuie schimbat :)))))

cred ca sunt putin off-topic

ce s-a schimbat cel mai mult... pai, exista un nou membru al familiei. toate planurile pe care le faci trebuie sa tina cont si de el. si cand plecam pe undeva, porbagajul e plin de efectele lui, noi... strictul necesar, ce mai are loc pe langa...

programul unei mame se raporteaza mereu la orele de masa ale copilului, la orele de somn, de plimbare de joaca, etc. si chiar si cu un copil cuminte ca al meu, care adoarme la 9 seara si nu se mai trezeste pana la 7, tot nu poti sa iesi cu sotul in oras seara...doar nu lasi copilul singur acasa...

se mai schimba peisajul stradal. brusc, observi cati copii sunt pe strada, cati sunt deoseama cu al tau, cati tatici/bunici ies cu copii la plimbare.

apare locul de joaca, unde te intalnesti cu alte mamici, mai schimbi impresii.... unele, ca mine, sunt mai rezervate. eu niciodata nu am fost fan bebelusi, si nici acum nu pot sa spun ca sunt. imi place el meu, dar de fel am ramas detasata de alti bebelusi. nu o sa ma vezi niciodata giugiulind copilul altuia.

se mai schimba topicurile de conversatie. sunt mame care vorbesc numai despre ce au mai facut copiii lor. eu una nu am suportat asta niciodata si incerc sa ma abtin. daca sunt intrebata, raspund, elaborez putin si gata. incerc sa nu imi plictisesc prietenii, care stiu, il plac pe victor, dar vor sa mai vorbeasca si despre altceva cu mine.

nu se termina viata. dar trebuie sa recunosc ca se schimba. eu zic ca in bine, si consider copilul o mare implinire. te obliga brusc la responsabilitate. nu e un animal de casa, pe care il mai lasi si nemancat daca nu ai timp sa ii cumperi mancare, ii dai acolo, ceva-ceva. daca vrea sa se joace, nu il impingi cu piciorul si-i spui: nu am chef acum de tine. e un om mic de tot, care depinde foarte mult de tine, mai ales acum in primii ani. de aceea eu voi sta in concediu atat cat imi permite legea...

si ar mai fi multe de spus... cu alta ocazie. deocamdata, pun si 2 poze de azi.