sambata la ora 11 am plecat cu victor de la tulcea, de la socrii mei, sa-l duc la ceilalti bunici, la ploiesti. mai bine zis am vrut sa plec, pentru ca am intampinat ceva probleme.

mai intai, trebuie sa mentionez ca eu nu pun mana pe pompa sa pun combustibil la masina. intotdeauna ma uit dupa cineva de la peco sa ma ajute.

asa am facut si sambata. vine biatul: diesel? da, zic eu, diesel. faceti-mi va rog plinul. si plec sa platesc, sa iau apa, etc.

plec din peco. merg cam 3-4 km, prin curbele de la iesire din tulcea, cine a fost pe acolo stie, si constat ca ceva nu e in regula, simteam ca da rateuri fine de tot, dar cum eu sunt paranoica si tot timpul ascult motorul sau diverse zgomote, mi-am dat seama. eram la telefon cu mama mea, tocmai ii spuneam ca am plecat, si in 4 ore si ceva sunt la ea. si ma prind care e treaba, caut repede bonul in geanta si ma vad: FaraPb 95.... am oprit imediat, i-am zis maica-mii sa-l caute pe taica-meu sa-i spuna si sa ma sune inapoi sa imi spuna ce sa fac.

il sun si pe sotul meu, sa-i spun, el il suna si pe socrul meu, ma rog, se alerteaza toata lumea. socrul meu vine sa scoata combustibilul din rezervor, cam dupa 30 de minute. nu se putea, ca masina are sistem antifurt. trebuie tractata la service. trebuie sa mergem la peco sa facem scandal...socrul meu nu are funie sa ma traga. asa ca pleaca. mai vine peste o ora si jumatate. intre timp a facut el scandalul de rigoare la peco, s-au iutat aia pe camere, au verificat bonul, pompa, ma rog, ce-au mai facut ei ca sa vada exact a cui a fost greseala. m-a tractat cu loganul scorului meu, la 1.30 eram la service, au scos tot, au spalat, au curatat, mi-au facut apoi plinul in peco su motorina, si la 2 jumate am plecat spre ploiesti.

am avut mare noroc ca nu s-a stricat motorul. cred ca si baiatul ala care a facut greseala si care a suportat cheltuielile la peco ma felicita in gandul lui ca am simtit masina si am oprit...

eu am stat in camp cu victor, in masina, doua ore, de la 11 la 1. fara aer conditionat, ca nu am mai pornit motorul. cu geamurile deschise, ca sa putem respira. la ora aia nu l-am lasat afara decat foarte putin, si i-am facut baie in crema de protectie solara cu factor 50. prin masina treceau intr-o veselie diverse albine, muste mari si bondari, care mai de care mai zumzaitori... a fost sublim, ce sa mai zic :D

oricum, masina acum parca merge mai bine.
si de-acum o sa ma uit sa vad pe ce pompa pune mana, sa nu mai patesc asa ceva. sau, sa invat sa pun eu singura?

si tot legat de masina, in curand o sa am si eu numere de CT, ca de 2 ani de cand o am, umblu cu numere de PH, si sincer m-am saturat, mai ales vara, sa fiu considerata turista :D

am avut azi parte de o mostra de "calitate"
pe o strada ingusta undeva in constanta, cu multe garaje si putine locuri unde sa poti lasa masina timp de o ora-doua....parcase o tipa o masina maaare, un porsche cayenne, exact in gura unui garaj. am fost de fata cand a lasat-o acolo, si cand s-a urcat in ea sa plece, spre norocul meu.
tipa, mica, blonda tare si neagra pe sub parul cel blond :D si la propriu si la figurat...
la intoarcere, omul cu garajul, care intre timp se intorsese de la munca, o astepta pe tipa sa-i spuna ca i-a blocat garajul, si sa-i dea ceva lectii de circulatie, de bun-simt, ceva...ea s-a simtit ofensata ca este apostrofata, drept care vine replica:

ce sunt eu de vina ca ai tu garajul mic? mareste-ti garajul si o sa ai loc sa intri!

omul a ramas fara cuvinte.
tipa se urca furioasa un masina ei cat casa, in timp ce-l mai trimite pe om in cateva locuri foarte explicite, si in special intr-un organ pe care ea precis nu il poseda. la propriu. ca la figurat, probabil da.

gata, s-a dus masinuta noastra. am hotarat s-o vindem si i-am dat-o unui baiat. el e dispus s-o vopseasca, s-o aranjeze, s-o inmatriculeze... treaba lui. asa ca... ne-am uitat cu parere de rau cum pleaca cu ea. prima noastra masina... oricum, si-a facut datoria, ne-a ajutat cand eram eu gravida si apoi cu victor mic... a fost o masina speciala pentru noi. acum o s-o vedem prin oras si o sa oftam dupa ea.
am mai patit asta cand eram eu mica si tati a vandut dacia. mersesem cu ea 15 ani. cu dacia aia albastra am petrecut o zi de iarna deosebita pentru noi copiii, cand am parcurs 50 km in 8 ore, intr-un sir de masini care patinau pe zapada si ramaneau acolo, apoi barbatii se duceau cu lopeti si scoteau fiecare masina pe rand.... o aventura pentru mine si sora mea, un iad pentru parintii mei. dar e una din amintirile mele frumoase. in dacia aia cantam toti 4 cand plecam la drum.... din ea am vrut eu sa sar ca mi s-a parut ca o sa ne rasturnam si am deschis usa.... nu stiu cum tatal meu a avut timp sa se intoarca si sa ma traga de mana sa nu sar :)) si sa si tina masina pe drum.... si apoi a vandut-o. tin minte si acum numarul 4936. si o vedeam prin oras si oftam dupa ea. nu mai era albastra, era rosie...

si acum toyota. pe asta am condus-o si eu. era ea din '92, dar avea un motor mai bun ca multe masini mai noi. asta e, s-o stapaneasca sanatos si sa aiba grja de ea.

nu despre mine e vorba de data asta, ci de o doamna/domnisoara intr-un matiz, in parcare la bcr la gara. dansa iesea cu spatele dintre 2 masini. noi asteptam sa iasa ea ca sa trecem si noi, asa ca am vazut in prim plan. a pozitionat bine masina, a dat cu spatele rapid.... direct intr-un ford. a indreptat rotile si a plecat. linistita.... acum imi pare rau ca nu am lasat un bilet cu nr ei la oglinda masinii lovite...dar il stiu: CT-08- RUF....

am citit toate posturile mele, care nici nu sunt asa de multe, si mi-am dat seama de ceva. si anume cat de des am vorbit eu despre masina si faptul ca sunt sofer. parca simt nevoia sa cer scuze cuiva, pentru ca pana si eu, citind, mi-am dat seama ca este enervant. singura mea scuza e ca mi-am dorit multa vreme sa invat sa conduc, si chiar imi place foarte mult. si gata. promit sa nu mai pomenesc despre acest subiect.

aproape zilnic. nu sunt eu cel mai tare sofer de pe sosele, nu depasesc dacat daca sunt foaaaarte sigura, dar ma pot duce de colo pana dincolo, unde am treaba. si am schimbat perspectiva. serpentinele care ma duc la ai mei acasa, serpentine care ma ingrozeau ca pasager... le urc si le cobor fara probleme. eram sigura ca nu le voi putea invinge niciodata. si totusi, cand te ajuta masina... si nici masina nu mi se mai pare atat de mare acum. si nici nu ma enervez in trafic, si nici daca ma injura alti soferi ca merg incet. adica merg cu viteza legala, iar in afara orasului merg cu 10% mai putin decat ceilalti :)) adica de obicei in spatele meu este coloana. dar am mamaligile in geam si asta e. cine vrea si poate sa ma depaseasca, e liber s-o faca. eu am si copil in masina de obicei, asa ca sunt prudenta. desi am impresia ca o sa imi treaca repede...

adica eu cu masina, alaturi de toti nebunii. ca incepator intr-un oras cum e constanta, e putin infricosator. nu sunt eu cea mai sperioasa persoana, si mi-am si impus sa am curaj sa merg cu masina. dar soferii astia sunt, marea majoritate, nebuni. zici ca nu le pasa -nu neaparat de masina lor, sau a mea - dar, asa... de ei, de viata lor, de viata altora... adica, sunt la televizor zeci de accidente zilnic. si totusi, a doua zi...altul face aceeasi manevra, acelasi accidenat... zici ca e o moda... ideea era ca azi m-a lovit unul. si nu era vina mea, am intrebat si eu prieteni soferi, ca de!, poate eu nu am fost pe faza.. nu! nu a fost vina mea. prostul a iesit din sens unic, intr-un drum cu prioritate, paralel cu o alta masina, deci fara vizibilitate... eu am mers linistita, eram si in rampa... special ma uitasem dupa semnul cu prioritate...si ma lovest ala in fund!!! am simtit ca imi fuge fundul doar putin, dar am trecut de el. opresc... ma uit in spate....el s-a dus pe drumul lui, ii mai trebuia carnetul, cred. ce sa mai fac? am aripa putin infundata... dar oricum masina noastra e obisnuita cu asa ceva, oricum e ea peticita in mai multe locuri, ca si al meu sot face din astea.
dar ma simt mandra...am avut un accident... si am visat azi-noapte ca ma oprea politia, am visat exact strada aia...poate pentru ca stiam ca trebuie sa ajung acolo si m-am tot gandit cum sa ocolesc s-o evit. si am hotarat sa merg totusi pe acolo... si visul parca s-a adeverit, dica ceva s-a intamplat...
si asa eu cu masina. dar nu ma doboara pe mine asa ceva :))))

aa, si in spatele meu era o ambulanta...

adica am si eu permis de conducere, ca pana acum am condus cu dovada, chiar si expirata...dar de azi.... sunt si sofer, am si semne de incepator... ma descurc. e destul de interesant sa conduci o chestie metalica cu 4 roti, cu motor, etc, de dimensiuni mai mari ca propria ta persoana, iar ca greutate, ce sa mai zic! mie mi se pare...ireal! eu! conduc! ... si inca nu am lovit pe nimeni!!!!! sper sa nu fie cazul, ca as vrea sa tin mai multa vreme permisul asta european...are o gaura cu imaginea mea pe el pe o hartie transparenta...ma rog :))... m-a costat ceva nervi pana l-am obtinut, iar acum trebuie sa profit de el. aa, si o prietena mi-a zis ca am noroc ca sunt blonda, ca se feresc soferii de mine :)) adica "las-o si pe proasta asta!" asta e, inca o blonda la volan... si totusi, ati vazut la stirile noastre cu accidente rutiere, sa se fi produs vreunul din vina vreunui sofer-femeie? eu nu...

iar dau luni de permis....adica, dau orasul, ca sala am luat-o azi....eu pic la oras, nu la sala ca majoritatea. oare ce spune asta despre abilitatile mele de conducator auto? am picat de doua ori pana acum. oare nu sunt facuta sa conduc? si eram asa convinsa ca o sa fiu un sofer excelent! cred ca e cazul sa revin la realitate...instructorul meu zice ca ar trebui sa iau, conduc bine, etc. oare ce ar putea sa spuna bietul om, doar el m-a invatat.. dar eu iar vin cu dosarul in mana... cineva imi zicea ca trebuie sa dau bani, ca majoritatea asa fac. oare asta sa fie explicatia accidentelor de pe soselele tarii noastre? soferi nepriceputi si politisti corupti? eu tin totusi sa iau permisul 'pe bune'. cred insa ca daca pic iar o sa intru si eu in randul celorlalti...