gata, s-a dus masinuta noastra. am hotarat s-o vindem si i-am dat-o unui baiat. el e dispus s-o vopseasca, s-o aranjeze, s-o inmatriculeze... treaba lui. asa ca... ne-am uitat cu parere de rau cum pleaca cu ea. prima noastra masina... oricum, si-a facut datoria, ne-a ajutat cand eram eu gravida si apoi cu victor mic... a fost o masina speciala pentru noi. acum o s-o vedem prin oras si o sa oftam dupa ea.
am mai patit asta cand eram eu mica si tati a vandut dacia. mersesem cu ea 15 ani. cu dacia aia albastra am petrecut o zi de iarna deosebita pentru noi copiii, cand am parcurs 50 km in 8 ore, intr-un sir de masini care patinau pe zapada si ramaneau acolo, apoi barbatii se duceau cu lopeti si scoteau fiecare masina pe rand.... o aventura pentru mine si sora mea, un iad pentru parintii mei. dar e una din amintirile mele frumoase. in dacia aia cantam toti 4 cand plecam la drum.... din ea am vrut eu sa sar ca mi s-a parut ca o sa ne rasturnam si am deschis usa.... nu stiu cum tatal meu a avut timp sa se intoarca si sa ma traga de mana sa nu sar :)) si sa si tina masina pe drum.... si apoi a vandut-o. tin minte si acum numarul 4936. si o vedeam prin oras si oftam dupa ea. nu mai era albastra, era rosie...

si acum toyota. pe asta am condus-o si eu. era ea din '92, dar avea un motor mai bun ca multe masini mai noi. asta e, s-o stapaneasca sanatos si sa aiba grja de ea.