Nicusor

Într-o zi de dimineata
A plecat mama la piata
Si i-a spus lui Nicusor:
- Dragul mamei puisor,
Eu ma duc!Tu fii cuminte!
Ce ti-oi spune i-a aminte:
Am lasat ascuns în tinda,
Pe dulap, lânga oglinda
Lapte dulce-ntr-o ulcea
Sa manânci cât ti-o placea.

Însa uite si-ngrijeste
Sa nu vina fara veste
Pisicuta mirosind
Ca atunci ramâi flamând!

Insa mama cum porneste
Nicusor asa gândeste
Las' sa vina! Nu mi-e frica!
O învat eu pe pisica!
Hoata mica si sireata
Las ca iau matura-ndata!
Si la pânda Nicusor
S-a ascuns iute-n pridvor.

Când o vede pe pisica
Cum se urca la ulcica- Pooc!!
Odata sare-n tandari
Oala toata... si oglinda s-a stirbit
Iar pisica.... a fugit.
Nicusor prostut baiat
Pentru ce n-ai ascultat
Tu flamând, oglinda sparta
Ce pedeapsa te asteapta!


Ninge!
Otilia Cazimir

Ssst!... Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:
- Unde-s stelele de sus?
- Ica, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor...
- Oare-a nins?
E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,Zurgalai...


Ninge, ninge

Ninge, ninge, ninge-ncetisor
Cade, cade cate-un fulg usor
Campul, pomii si intregul sat
Haina alba toti au imbracat.


Numerele
de Ion Cârnu

Unu este numãr mic
Doi a mai crescut un pic,
Trei este ceva mai mare,
Patru-i cifra urmãtoare.
Cinci si sase sunt si ei
Cu ceva mai mãricei,
Sapte sade lângã opt,
Si se crede sus de tot.
Însã pe toate le întrece
Cifra nouã si-apoi zece.


O fetita cu fundita

O fetita cu fundita
Se ducea la gradinita
Si mamica o-ntreba:
Un' te duci fetita mea?

Eu ma duc la gradinita
Sa ma fac o doctorita
dar taticu-i suparat
Ca nu are si-un baiat.
Uite-asa cum ma vedeti
Nu ma dau pe cinci baieti!



O furnica

- Draga mea furnicå,
Ce cari, mititicå?
- Boabe car si car
Så am in hambar.

- Pentru cine oare
Cari tu gråuncioare?
- Pentru pui, pui, pui,
Så ii stiu såtui.

- Ai cårat, cårat,
Hai si la jucat!
- Cum så må joc? Cum?
Iarna vine acum!


Oaia

Oaia e mare cucoană,
Nici nu se vede din blană.
Iarna, pe zăpadă groasă,
Se plimbă cum vrea, nu-i pasă,
Şi se simte slobodă
Ca Vodă prin lobodă.

I-ar fi buni nişte cipici
Dar i-s picioarele mici
Şi subţiri ca nişte beţe,
Şi n-au vreme să îngheţe.
Îmbrăcată în cojoc,
Nu simte frigul deloc.

Vine vara cu zăduful,
Şi-atunci începe năduful,
Căci cojoaca de pe ea
E din ce în ce mai grea.

S-o lase pe arătură,
Ar c-am vrea şi nu se-ndură.
Şi-apoi dac-o iei aşa
Nici n-o poate dezbrăca.

Groasă blană, grea arşiţă,
Suflă greu biata oiţă,
Iar de n-ar tunde-o ciobanul
N-ar mai apuca nici anul.


Ochii mamei...
de Ion Brad

Ochii tai ma urmaresc din noapte...
Mama draga, unde esti acum?
Stele cad, ca rodiile coapte,
Risipite-n negura si fum.
Blande, stralucite, scumpe stele,
E si mama oare printre ele?
Ochii tai ma urmaresc din soare...
Mama draga, tu acolo esti?
A luminii dulce leganare
Parca-mi spune vechile povesti.
Dragi povesti din gura ei stiute,
Toarse lin, sfarsite mult prea iute!
Poate esti in soare, poate-n ceata...
Glasul tau l-aud si totusi nu-i!
Mama draga, tu ma cresti in viata
Ca pe un tanar pom tarana lui
Radacina-adanca, paza buna,
Cand ma-ncearca vanturi si furtuna !

Ograda

Trei cocosi,purtau galosi,
iar gainile, vreo doua,
incaltate in opinci
nu mai vor sa faca oua.

Chiar curcani vezi matale
se faleau ca au sandale
numai puiul lor cel mic
n-avea in picior nimic.


Om de zapada

DINTR-UN BULGARE DE NEA
AM FACUT UN OM SADEA,
I-AM PUS NAS SI-O GURA MICA
SI L-AM BOTEZAT NAICA.

PRIMAVARA, SOARELE
I-A TOPIT PICIOARELE :
DIN NAICA NE-A RAMAS
O TIGAIE SI UN NAS.


Omida
de Georgeta Moraru

Sus pe creasta unui prun
Se târãste-ncet, pãroasã,
O omidã verde, grasã;
Corpul lung îi unduieste,
Iarã gura, ca un cleste
Pare-a fi de cãpcãun.

Bâjbâind încolo-ncoace
Printre crengile-nflorite
Rupe, mestecã si-nghite
Muguri tineri, frunzã crudã,
Smulge fãr nici o trudã
De-unde vrea, de unde-i place.

-Hei, ce faci ? îi strigã prunul,
Vrei cu dinadinsul, oare,
Roada mea, abea în floare
S-o rãpui? Sã nu rãmânã
Nici o frunzã, nici o prunã?

Râde-n hohot cãpcãunul:
-Ha, ha ha! Si pentru cine
Pregãtesti tu rod bogat?
Pomul s-a înseninat:

-Vreau s-adun în jur copii
Si cu prune brumãrii
Sã le umplu cosuri, pline,
Sã-i privesc cum vin sãltând,
Cum se-naltã cãtre mine
Ramurile sã-mi încline
Si sã-mi simt în palma lor
Fructul dulce, tuturor
Dãruit cu drag, oricând.
Asta e menirea mea!

Mestecând, omida grasã
Nici n-aude, nici nu-i pasã.
Serpuind pe craca-ngustã,
Frunzã dupã frunzã gustã
Ba de aici, ba de colea.

Geaba se frãmântã pomul,
Încercând mereu sã scape.
Ea priveste printre pleoape
Si de-atâta trudã... cascã....
Cine poate s-o goneascã?
Nimeni... nimeni... decât omul!