Deseori copilul se supara pentru un fleac, iar parintii nu inteleg intru totul ceea ce ii provoaca aceasta imbufnare. Cand il intrebi, el se inchide in sine. Si cum nu are niciodata suficiente dovezi de dragoste, iar cea de ieri nu este suficienta pentru astazi, el reincepe...
De ce isi schimba brusc dispozitia?
Prin imbufnare, copiii nu urmaresc sa-i pedepseasca sau sa-i enerveze pe parinti! Facand pe suparatul, de fapt el trimite un mesaj ce trebuie decodificat. El cauta sa exprime un sentiment pe care el nu reuseste sa-l spuna altfel. Poate fi pentru ca el nu stie sa gaseasca cuvintele, sau pentru ca in familie nu se comunica suficient. El vrea sa atraga atentia parintilor, obligandu-i sa reactioneze.
Cand emotiile il coplesesc, imbufnarea poate fi pentru copil un mod de a se proteja impotriva intensitatii lor. De exemplu gelozia (ce exista intre frati si surori) o traieste cu intensitate. Acordati un privilegiu altuia? Si iata-l convins ca este mai putin iubit, dat la o parte. El se retrage asupra lui insusi, in incercarea de a se apara impotriva sentimentelor ostile fata de un rival. Tot astfel, un eveniment fericit pentru sa ii provoace emotii dificil de stapanit si atunci se protejeaza astfel.
Cum poate fi ajutat pentru a depasi aceasta atitudine?
Nu va enervati! Inca de cand se simte un pic neglijat, el ia un aer posac si asteapta reactiile parintilor. Ei riposteaza, iritandu-se? E problema lor! Pentru copil conteaza mai putin cum reactioneaza ei, important e faptul ca nu ii lasa indiferenti.
Nu va lasati pacaliti! Atitudinea "tafnoasa" devine repede o tactica pentru copil daca parintii se lasa prinsi in capcana. Cedand unui copil pentru ca nu le place sa-l vada posomorat, ei se lasa santajati. Micul nostru smecher sesiseaza daca acest comportament este tolerat si incepe sa-l utilizeze sistematic cand i refuza cate ceva. Ca o arma.
Trebuie sa luati o atitudine ferma! Imbufnarea trebuie sa fie inteleasa ca o nevoie de limite, de control. Un copil care sta bosumflat pentru ca este frustrat sau nemultumit ca nu obtine ceeea ce vrea, nu se simte in al noualea cer! Inconstient, el cere adultilor sa intervina si vrea sa-i determine sa actioneze autoritar. El le spune in acest mod:"Eu cer prea mult. Vreau sa ma opriti pentru ca singur nu o sa reusesc."
Incepeti sa analizati situatia! In ce imprejurare se imbufneaza el si care sunt semnele pe care le adreseaza? Intelegerea motivatiilor copilului, permite adaptarea raspunsurilor parintilor.
Adesea, este suficient un cuvant de alint, o mangaiere deoarece calmeaza, linisteste.
Fiti categorici! In caz de opozitie manifesta, un ferm " Exista lucruri permise si altele nu", il ajuta.
Daca nu se potoleste, trebuie lasat in pace un timp. In caz ca nu insistati si il ignorati, el se va opri singur.
Cereti sprijinul unui specialist! Aveti nevoie de un ajutor de specialitate atunci cand sesizati frecvent ca micutul se retrage in sine, in lumea sa, indepartandu-se de viata familiala si scolara.