Iarna
Iarna a venit in zoriLa fereastra mi-a pus floriA venit cu gerul eiCu zapada si polei.Cat de veseli suntem noiCa ne aduce bulgari noiCu zapada ne jucamSi cu bulgari aruncam.

Iarna pe ulita
George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cadaCite-un fulg, acum a stat,Norii s-au mai razbunatSpre apus, dar stau gramadaPeste sat.Nu e soare, dar e bine,Si pe riu e numai fum,Vintu-i linistit acum,Dar navalnic vuiet vineDe pe drum.Sint copii. Cu multe sanii.De pe coasta vin tipind,Si se-mping si sar rizind;Prin zapada fac mataniiVrind-nevrind.Gura fac ca roata morii;Si de-a valma se pornesc,Cum prin gard se gilcevescVrabii gurese, cind noriiPloi vestesc.Cei mai mari acum, din sfada,Stau pe-ncaiereste pusi;Cei mai mici, de foame-adusi,Se scincesc si plang gramadaPe la usi.Colo-n colt acum rasareUn copil, al nu stiu cui;Largi de-un cot sint pasii lui,Iar el mic, caci pe carareParca nu-i.Haina-i maturind pamantulSi-o taraste-abea, abea:Cinci ca el incap in ea,Sa mai bata, soro, vintulDac-o vrea!El e sol, precum se vede,Ma-sa l-a trimis in sat,Vezi, de-aceea-i incruntat,Si s-avanta, si se credeCa-i barbat;Cade-n brinci si se ridicaDind pe ceafa putintelToata lina unui miel:O caciula mai voinicaDecit el.Si tot vine, tot inoata,Dar deodata cu ochi vii,Sta pe loc - sa mi te tii!Colo, zgomotoasa gloata,De copii!El degraba-n jur chitesteVrun ocol, caci e pierdut,Dar copiii l-au vazut!Toata ceata navalestePe-ntrecut.- "Uite-i, ma, caciula, frate,Mare cat o zi de post -Aoleu, ce urs mi-a fost!Au sub dinsa sapte sateAdapost!"Unii-l iau grabit la vale,Altii-n gluma parte-i tin -Uite-i, fara pic de vinS-au jurat sa-mbete-n calePe crestin!Vine-o baba-ncet pe stradaIn cojocul rupt al eiSi incins cu sfori de tei.Sta pe loc acum sa vadaSi ea ce-i.S-otareste rau batrinaPentru micul Barba-Cot,- "Ati inebunit de tot -Puiul mamii, da-mi tu minaSa te scot!"Cica vrei sa stringi cu paieFocul cand e-n clai cu fan,Si-apoi zici ca esti roman!Biata bab-a-ntrat in laieLa stapin.Ca pe-o bufnita-o-nconjoaraSi-o petrec cu chiu, cu vai,Si se tin de dinsa scai,Plina-i strimta ulicioaraDe alai.Nu e chip sa-i faci cu bunaSa-si pazeasca drumul lor!Rad si sar intr-un picior,Se-nvirtesc si tipa-ntrunaMai cu zor.Baba si-a uitat invatul;Bate,-njura, da din mini:- "Dracilor, sinteti pagini?Maica mea! Sa stai cu batul,Ca la cini!"Si cu batul se-nvirtesteCa sa-si faca-n jur ocol:Dar abia e locul gol,Si multimea navalesteIarasi stol.Astfel tabara se duceLalaind in chip avan:Baba-n mijloc, capitan,Scuipa-n sin si face cruceDe satan.Ba se rascolesc si ciniiDe prin curti, si sar la ei.Pe la garduri ies femei,Se urnesc mirati barbatiiDin bordei.- "Ce-i pe drum atata gura?"- "Nu-i nimic. Copii strengari."- "Ei, auzi! Vedea-i-as mari,Parca trece-adunaturaDe tatari!"


Iepurasii
vine trenul de la iasi incarcat cu iepurasi unul sare dupa scara altul tup pe geam afara numai unul e mai miccu lacrimi mari pe boticmai incet nene franarca sunt mic nu pot sa sar


Iepurasul
Iepurasul meu iubitCin' te-ntrece la fugit?Ai labute mititele,Ochisori - doua margele,Ai mustati pe la guritaSi un petec de codita!


Iepurasul si ariciul
-Iepuras ce faci aici? se intreaba mos arici - De ce plangi atat de tare? - M-am speriat de niste fiare! Stau acolo jos pe lac si tot canta oac, oac, oac.


Iepurasull
- Iepuras! Ce faci aici?Il intreaba Mos Arici...- De ce plangi asa de tare?- M-au speriat niste fiare!Stau acolo langa lacSi tot striga: "Oac, oac, oac!"

In seara de Craciun
de George CosbucAfara ninge linistit,In casa arde focul,Iar noi, pe linga mamastând,De mult uitaram jocul!E noapte. Patul e facut.Dar cine sa se culceCand mama spune de Isus,Cu glasu-i rar si dulce.Cum s-a nascut Hristosin frig,In ieslea cea saraca,Cum boul peste el sufla,Caldura ca sa-i faca.Cum au venit in ieslea luiPastorii de la stânaSi ingerii cântind in cer,Cu flori de mar in mâna.



In ziua de Pasti
Elena Farago
Toti copiii azi se-mbracaCu ce au ei mai frumos,Si parintilor le cinta"Invierea lui Cristos"Si la masa ciocnesc, astazi,Toti copiii cei cuminti,Oua rosii si pestriteCu iubitii lor parinti.

Înşiră-te, Mărgăritare...
Şt.O.Iosif

Înşiră-te, Mărgăritare...-Au fost odata trei secerătoareCe se iveau din lanuri pîn' la brîu-Trei flori ce-acum se deschideau la soare,Acum piereau în aurul din grîu...Au fost odată trei secerătoare...Şi iată că, adus din întâmplare,Trecea un fiu de împărat în sus,Şi-a zis atuncea fata cea mai mare:De m-ar lua pe mine,-aş fi în stareCa să-i îmbrac palatul ca un fus...Înşiră-te, frumos, mărgăritare!Şi-a zis atunci copila mijlocie,Străfulgerînd cu secera, pripită:De m-ar lua pe mine de soţie, Eu i-aş hrăni palatul cu o pită...Dar el privi la ea cu nepăsare:Înşiră-te, frumos, mărgăritare!Şi dintre spice-a zis a treia floare:De m-ar lua pe mine eu i-aş faceDoi feţi cu plete de-aur lucitoare...Stă dus feciorul de-mpărat şi tace,Şi-a treia zi la curte-i nuntă mare...Înşiră-te, frumos, mărgăritare!Dar cînd a fost să nască-mpărăteasa,Plecă-mpăratul plin de grea-ntristare,Şi o ţigancă singură rămas-aCa s-o-ngrijească-n ceasul de-ncercare...Că s-au sculat vrăjmaşi cu oaste mare...Înşiră-te, frumos, mărgăritare!Iar cănd se-ntoarse-acasă împăratul,Dorit să vadă cum îi sînt feciorii,Găsi doi pui de lup-rîdea palatulŞi clătinau din cap deregătorii...Şi-mpărăteasa-ajunse cerşetoare...Înşiră-te, frumos, mărgăritare!Şi s-a făcut ţiganca-mpărăteasă,Iar cei doi feţi, ucişi de ea cu ură,În locu-acela unde-i îngropase,Doi dafini auriţi se prefăcură...Cînd i-a văzut, a prins o spaimă mare...Înşiră-te, frumos, mărgăritare!Şi-a dat poruncă, scorpia, să-i taie,Şi ea cu mîna ei pe foc i-a pus,Dar fără veste-atunci din vîlvătaieZburară două scînteioare-n sus...Şi au căzut pe-un ţărm de apă mare...Înşiră-te, frumos, mărgăritare!Şi Dumnezeu cel bun şi mare deteDin cele două mîndre scînteioareSă fim iar feţi cu aurite pleteŞi să venim aici la şezătoare,Să spunem trista noastră întîmplare...Înşiră-te, frumos, mărgăritare!...Plîngea cu hohot biata-mpărăteasăÎntr-un ungher, cum asculta acestea,Iar împăratul crunt se-ntunecaseÎnţelegînd ce rost avea povestea,Pe cînd ţiganca se făcea ca varul...Şi singur se-nşira mărgăritarul!


Întîmplarea din grădină (fragment)
Cicerone Theodorescu

..................................Hei, prin ierburi lungi, subţiri,Cîtă viaţă e, te miri!Pe-o crenguţă de cîrmîzTrei albine joacă bîz...Iar bondarii, toată ziuaJoacă prinselea şi piua.Trece şi-o lăcustă-n zbor:Parcă e aviator.Şi-ntre flori, pe-un lunecuş,Tanc?...Ce-o fi? Ba cărăbuş!Lume multă, gîze mici,Gărgăriţe şi furnici,Unele şi celelalteMici prin firele înalteZiulica-ntreagă, toate,Fug la treburi, ocupate.Trec vîlcele, urcă stînci,Pe sub ierburile adînci....Pentru micile făpturiIerburile sînt păduri!Şi-o gînganie piticăSe tot uită-n sus, cu frică:Sub o frunză, ca-ntr-o casă,Stă şi zace, sperioasă:-Ameţeală, parcă-mi vine!Negru-i codrul, vai de mine!Licuriciu-i spune-n şoapte:-Las',ţi-l luminez, la noapte...Iar gîngania, de-a buşa:-Da, la noapte...Dar acuşa?Poate voi veţi întreba:-O fi codru chiar?...Sau ba?Ce păduri or fi? Ce fel?...Păi, păduri de pătrunjel!Nu sînt codrii de stejar?...Nu: Sunt brazde de mărar!Şi pădurea asta vie?...Leuştean e! Ce să fie?Cum adică, ăsta mareNu-i chiar uriaşul, oare?Vrejul lui sucit, poznaş,Nu-i chiar bici de uriaş?...Care uriaş, nepoate?E-un bostan şi jumătate!...........................


Ionica cel murdar

Dimineata cand se scoalaNiciodata nu se spalaTotdeauna e murdarSi negru ca un hornar.Dar ligheanul suparatAsfel l-a amenintat:Stai! Te-oi prinde eu Ionica,Ce de apa-ti este frica?Si Ionica fuge, fuge...Si ligheanul tot l-ajunge,Si mi-l spala drept in drum,Cu apa si cu sapun.