cand am deschis blogul credeam ca o sa am foarte multe de scris. asta ca sa vorbim de supraestimare.... constat ca nu am asa de des ceva important de comunicat. e adevarat ca vorbesc mult si tin conversatii in gand, insa cand vine vorba de scris.... am tinut ani de zile jurnal. stiu exact cand am inceput: pe 1 martie 1990. ar fi cam 19 ani de atunci, dupa calculele mele. stiu ca avusese loc revolutia, eu eram atunci in clasa a 5-a si foarte patrunsa de evenimentul istoric. tin minte ca am scris despre "orasele martir" ....fara intrerupere am tinut jurnal pana in clasa a 12-a. atunci am avut alt eveniment important, care s-a soldat cu certuri nesfarsite cu tatal meu, apoi violarea jurnalului meu personal.... de atunci nu am mai avut incredere in asternerea gandurilor pe hartie. am mai avut multe incercari de a relua obiceiul, dupa facultate, insa nereusite. mai sigur sa iti tii gandurile pentru tine. cu toate ca pierderea acestui obicei a mai insemnat si pierderea sirului evenimentelor. in jurnal te poti uita oricand sa vezi cu exactitate ordinea in care s-au petrecut lucrurile. si eu scriam mult. la un moment dat aveam 25 de jurnale. foarte prolifica. foarte copilaroasa la inceput, din ce in ce mai serioasa, apoi patetica si jalnica, apoi dramatica si filosofica...acolo era viata mea.

o alta forma de exprimare in scris am mai avut in clasa a 11-a si a 12-a, cu prietena mea. caietele de conversatie.... asta ca sa nu vorbim in timpul orei. il luam pe rand acasa si ne raspundeam. nu ca nu am fi avut timp sa vorbim. dar era mai interesant.altfel ti se insira gandurile in scris, cand te poti opri sa te gandesti cum sa formulezi...

am mai scris eu si un jurnal de sarcina, insa ar fi trebuit sa fie mai cuprinzator. am si un jurnal al lui victor...dar l-am intrerupt si pe ala. poate aici sa reusesc sa imi recapat firul ideilor.