azi m-am lovit pentru prima oara de realitatea varstei mele.
am facut o echografie mamara. am o displazie mai accentuata la sanul drept, si mai usoara ca cel stang. tesut fibromatos, dar nu foarte tare. nu am chisturi, noduli, etc.

dar uite ca am facut si asa ceva, o investigatie de femeie matura. pentru ca sincer, desi sunt maritata si am si copil, in cea mai mare parte a timpului ma cred inca pustoaica, adica verde. poate si datorita faptului ca lucrez cu copii, fie ei mai mici sau mai mari.

deci am peste 30 de ani, anul asta fac 32. nu e cine stie ce cifra, insa imi dau seama ca de acum inainte corpul nu ma mai ajuta, ci trebuie sa-l ajut eu pe el. daca pana acum foloseam din an in paste o crema, de-acum va trebui sa imi fac un obicei regulat. nu mai am 18 ani de vreo 14...

nu mi-e frica de boli. am o presimtire ca nu voi fi bolnava niciodata.
o astfel de presimtire arata ca sunt inca tanara, si cred ca lucrurile rele nu mi se vor intampla niciodata mie. si nici celor apropiati. imi vine sa plang cand aud de prieteni tineri cu probleme de sanatate si nu mai stiu cui sa multumesc ca suntem sanantosi cu totii, in familie, deocamdata.

oricum, ma simt tanara. asta e important. imi refac starea de spirit care se dusese pe pustii dupa nastere...dupa 40 de kg puse in sarcina... dupa eforturi chinuitoare, mai mult psihice, de a le da jos. insa ceve-ceva, am reusit, si incep sa ma simt mai bine in pielea mea de la o vreme.