roxana
ieri a nins. muult, ca-n povesti. era frig, putin vant care-ti sufla zapada in ochi... masinila dansau pe strazi, oamenii erau destul de nervosi...
eu am mers pentru prima oara dupa vreo 3 ani, cu autobuzul. am avut un sentiment snob de incantare, de a calatori cu "ceilalti"...cu toate ca sunt sigura ca multi dintre calatori erau ca mine, soferi care nu si-au scos masina din parcare.

eu personal am scos-o ieri de dimineata, am dus copilul la bona. am iesit cu el din casa imbracat gros, hotarata sa mergem pe jos, mai ales ca nu e prea departe. m-am uitat la masina si am vazut ca avea doar putina zapada pe partea stanga, se putea iesi cu ea... asa ca am bagat copilul in masina, ca deja se stramba de vant... am luat lopata si am facut putin loc in jurul masinii... si am plecat. am ajuns la destinatie si m-am si intors. m-am inzapezit de 2 ori, o data din vina altora, ca a trebuit sa opresc sa astept... asta e cel mai rau, sa opresti. e mai bine sa mergi, sa accelerezi, sa dansezi din fund, sa invarti volanul pana pui masina pe drum...dar sa nu opresti, ca risti sa nu mai pleci...

am si inzapezit eu pe unul...mi-a parut rau de el, dar nu aveam ce-i face. am trecut amandoi pe un drum ingust, unul pe langa altul, cu mare atentie, eu am trecut, si cand m-am uitat in oglinda, el oprise...in mormanul de zapada de pe margine. s-a dat jos si tot arata cu mainile spre mine :D am pus avariile si am asteptat putin...ce-i puteam face eu? nici nu stiu exact ce s-a intamplat...am plecat.

in spatele blocului m-a inzapezit pe mine unul, ca el voia sa iasa, eu sa intru, el m-a pus sa dau cu spatele sa-i fac loc...si am dat, dar am si ramas acolo... noroc ca omul m-a ajutat, a impins la masina...eu nu-i puteam face asta omului de mai devreme...nici nu-mi dau seama daca am fost nesimtita sau nu...

aa, cu genunchiul... pai, a nins, cum spuneam, si am plecat cu sotul sa-i cumparam sanie copilului. am gasit, am luat, am iesit din magazin...din real. toata lumea stie usile alea care se deschid cu senzor, intri si te izbeste aerul cald, si e bine, ca vii de la frig...
ei bine, cand iesi, tot pe acolo, mare atentie! cand viscolul baga zapada pe gresie, si aerul cald o topeste si usa se deschide iar, si intra alta zapada...eu am ingenunchiat la picioarele sotului aseara in aceste conditii, si m-am lovit rau e tot la genunchi. dar rau, ca am stat cam un minut pe jos si chitaiam de durere...ma temeam ca nu o sa mai pot merge.dar am mers aseara, chiar binisor, am fost si cu copilul cu sania..
insa toata noaptea m-a dururt, si abia ma puteam intoarce in pat. azi abia m-am dat jos din pat si ma doare si cand stau. nu pot sa-l indoi, ma sprijin in el foarte putin, si am impresia ca genunchiul se duce in fata cand ma sprijin pe el.

in aceste conditii oamenii dau in judecata magazinul? cer despagubiri? mi s-ar parea normal...dar si aiurea, in tara noastra..

comic a fost ca sotul meu imi spunea pe urma ca am cazut in doi timpi. intai m-am dezechilibrat, si el a zis ca nu mai cad...dupa care am facut buf...
pe mine ma enerveaza numai faptul ca am cazut, pentru ca eu nu cad
eu ma dezechilibrez si atat. cad din picioare o data la 4-5 ani. asa sunt eu si ma laud cu asta. se chinuiau colegii sa ma faca sa cad, prin scoala generala si mai tarziu...nu cadeam, ma tin bine pe picioare. cad doar pe gheata sau daca ma ridici e la pamant si dai cu mine pe jos.

oricum, afara e frumos, sper sa-l conving pe sot sa iasa cu copilul, cu sania, dar fara mine...
Etichete: | edit post
1 Response
  1. Zicolorata Says:

    Suntem surori cu genunchiul... am cazut in genunchi chiar in fata portii mele dar rrrrau, eram cu copilul in brate, am alunecat pe un petic de gheata si cum riscam sa se loveasca Pupicu, m-am prabusit in genunchi, am ramas acolo, jos, cam cinci minute, nu mai mai puteam misca de durere, copilul urla de sperietura, nimeni in jur sa ma ajute... De azi vad ca nu ma mai doare asa rau, dar in prima zi si mai ales noapte...


Post a Comment