sambata am facut supa crema de dovlecei, si un piure din dovlecei si cartofi. la cat sunt eu de mofturoasa, nici macar nu le-am gustat..cah! insa victor a fost incantat! a mancat un castronel de piure, si peste o ora, o farfurie de supa cu crutoane. fantastic!

am fost asa de mandra de el, incat i-am cumparat plastilina. prima lui intalnire cu plastilina.
insa inainte sa ajunga la el, mi-am petrecut eu cam doua ore modeland la ea, facand bile, cuburi si serpisori, ca altceva nu stiu sa fac. insa mirosul ala mi-a adus aminte de gradinita, de copilarie, de jocuri...mmm vremuri apuse. uite ca mai retraim cate ceva prin copiii nostri.
de ex, nici eu si nici sotul meu nu cred ca am vazut vreodata toate filmele astea disney clasice. stiam povestile pentru ca le-am citit, pe cele care au fost carti, sau le-am auzit, ni s-au povestit filmele, am mai vazut fragmente...dar nu stiam nimic cap-coada. acum le stim pe dinafara. le vedem de cel putin 2-3 ori pe zi cate una, depinde care e favorita zilei...

oricum, plastilina. victor a fost oarecum incantat. i-a placut s-o apese cu degetelele, dar imi dadea s-o fac la loc bile. astea ii placeau, ighii, adica mingii. apoi nu le-a mai presat, le-a plimbat prin casa. i-am dat niste castronele de plastic colorate, cumparate special sa se joace el cu ele, si le-a turnat dintr-un castron in altul. (uite ca fac ceva montessori fara sa am idee, am realizat citind pe alt blog ceva asemanator :D )

sa zicem ca a fost un succes relativ, asa ca mai amanam.

a doua aventura a fost mai grava, sau ar fi putut sa fie...

acum cateva luni, l-am observat pe victor ca daca se ridica pe varfuri in patut, are burtica deasupra grilajului. mi-am exprimat grija cum ca ar putea cadea peste grilaj. cine m-a auzit a zis ca nu se poate asa ceva, mai ales ca si sotul si cumnatul meu au crescut in acelasi patut, si nu au cazut pe deasupra.

si totusi, aseara victor a cazut peste grilaj. eu nu eram acasa, sotul a auzit bufnitura si apoi planset...cum o fi cazut nu stim, el l-a gasit pe spate....l-a studiat bine, parea ok, l-a linistit si l-a culcat. azi tot asa, l-a studiat inainte sa pleca la servici... e bine, nu are un comportament diferit...

dar ma termina loviturile la cap, sunt sinsitre tocmai pentru ca nu poti sti ce poate aparea...

oricum, e clar ca trebuie sa ii facem mobila in camera...de cand zic eu si tot amanam. uite ca s-a produs si evenimentul care sa ne determine sa ne grabim putin..

cam astea ar fi. deocamdata... la cum sunt copiii, precis mai apare ceva, curand.